Vehicule spațiale – Dincolo de Terra

,

După dimensiuni, „şeful ogrăzii” pare să fie Curiosity, în centru este „micuţul” Sojourner, iar în stânga o replică similară gemenilor Spirit şi Opportunity.

După dimensiuni, „şeful ogrăzii” pare să fie Curiosity, în centru este „micuţul” Sojourner, iar în stânga o replică similară gemenilor Spirit şi Opportunity.

Privind spre cerul înstelat, către Luna noastră „cea de toate zilele” sau, mai precis, „nopţile”, ne putem întreba: ce fel de vehicule spațiale ar reuși să meargă pe acele tărâmuri îndepărtate? Răspunsul este oferit de soluţiile găsite până în prezent în diversele misiuni spaţiale.

vehicule spatiale (14)Au apărut două abordări. Una presupune un echipaj uman la faţa locului, care să conducă aceste vehicule spațiale, alta presupune o maşină condusă de la distanţă de pe Terra. Prima variantă are şi o încărcătură de natură simbolică deoarece cursa dintre cele două mari puteri, SUA şi URSS, era în plină desfăşurare, iar aducerea unui echipaj pe Lună reprezenta o lovitură de imagine. A fost unul din motivele pentru care NASA a ales această variantă. Americanii au folosit trei „rovere” în tot atâtea misiuni consecutive. Prima utilizare a avut loc în cadrul misiunii Apollo 15, din anul 1971, unde autovehiculul a fost condus de astronauţii David Scott şi Jim Irwin. Distanţa totală parcursă de aceştia la „bordul” său a fost de 27,8 km, timp de trei ore şi două minute de explorare a suprafeţei lunare. Maşinăria avea patru roţi puse în mişcare de patru motoare electrice de 0,25 CP. Pentru sporirea manevrabilităţii, atât roțile din faţă cât şi cele din spate puteau să vireze, controlate de o direcție asistată de motoare electrice. Dacă adăugăm la acest meniu spaţial materiale precum aluminiul, titaniul… asta fără să ştim despre ce este vorba, am avea impresia că vorbim despre un concept din zilele noastre.
vehicule spatiale (15)Cu toate acestea, sovieticii au fost primii care au reuşit să trimită în anul 1970, pe suprafaţa Lunii, un vehicul denumit Lunokhod 1. Acesta era controlat de la distanţă de pe Terra. Utiliza tot o propulsie electrică şi panouri solare care furnizau energie. Cele opt roţi îi asigurau deplasarea pe suprafaţa satelitului. Construită să funcţioneze 90 de zile, maşinăria ruşilor a reuşit să fie utilizată aproximativ 11 luni. În tot acest timp s-a deplasat pe o distanţă totală de 10,5 km.
Chinezii au trimis şi ei o misiune, în anul 2013, reprezentată de „rover-ul” Yutu. Experienţa dobândită prin abordarea ruşilor cu vehicule controlate de la distanţă s-a dovedit folositoare mai târziu pentru misiunile care au urmărit explorarea planetei Marte, unde NASA a reuşit să trimită mai multe misiuni robotizate.
Putem aminti de roverele Sojourner sau „gemenii” Spirit şi Opportunity. Aceştia din urmă au fost lansaţi în iunie 2003, au ajuns după circa opt luni, în ianuarie 2004, pe suprafaţa planetei Marte. Aceste vehicule spațiale cu şase roţi şi de dimensiunea unor maşini de golf beneficiază de panouri solare prin intermediul cărora sunt alimentate cu energie motoarele electrice şi diversele sisteme de la bord.
Ultima „jucărie” trimisă de americani în anul 2011, este robotul Curiosity. Acesta, curios din fire, explorează suprafaţa „planetei roşii” chiar şi în aceste momente. Reprezintă o platformă mobilă pe șase roţi, iar sursa de energie este furnizată de un generator având drept combustibil un element radioactiv. Dimensiunile sale generale sunt apropiate de cele ale unui automobil mai „cubic”: 2.9 m lungime, 2.7 m lăţime şi 2.2 m înălţime.

vehicule spatiale (6)În prezent, în afara agenţiilor naţionale de explorare a spaţiului au apărut şi echipe private care vor să facă acest pas. Audi participă la un asemenea program. Vehiculul denumit „Audi lunar quattro” este rezultatul colaborării dintre germani şi o echipă internaţională de specialişti în cadrul concursului Google Lunar XPRIZE. Această întrecere presupune realizarea unui „rover” lunar controlat de la distanţă, aselenizarea sa și o deplasare de 500 metri pe suprafaţa corpului ceresc. Şi pentru că tot a ajuns acolo, este necesară şi trimiterea de imagini HD către Terra. Toate aceste lucruri trebuie să fie îndeplinite cu respectarea altei cerinţe dificile: costuri scăzute ale misiunii, asigurate de tehnologii novatoare accesibile. Trebuie să remarcăm însă ambiţia constructorului german de a respecta totuşi o reţetă automobilistică terestră. Vehiculul are patru roţi şi un calandru care, indubitabil, face trimitere, prin designul său, la modelele Audi. La urma urmei, nu se ştie niciodată când un fan Audi poate să întâlnească maşina pe Lună.

 

Lasă un răspuns

(*) Obligatoriu. Adresa de e-mail rămâne privată


+ 9 = cincisprezece