Tuk-Tuk electric

,

Elanul electric a cuprins o mare parte din constructorii auto din întreaga lume. Găsirea unor soluții de mobilitate capătă o amploare din ce în ce mai mare, mai ales dacă vorbim despre zonele ale lumii care au dezvoltat mijloace de transport specifice. Ce ați zice despre o ricșă cu tracțiune electrică?

De pe tărâm englez D2H, o companie de inginerie avansată, s-a gândit că o auto ricșă ar putea renunța la motorul termic, mai ales pentru piețe considerabile care cuprind Asia și America de Sud. Așa că proiectarea unui șasiu inovator pentru vehicule electrice, cu costuri mici de producție, ar avea destul potențial să devină o alternativă prietenoasă cu mediul înconjurător compatibilă cu vechiul vehicul utilitar Tuk-Tuk folosit în prezent. Iar tranziția ar aduce și o roată în plus, adică de la trei roți se ajung la patru.

Sunteți deja obișnuiți cu ricșele trase de oameni sau construite pe șasiul unei triciclete, mai ales din filmele chinezești sau japoneze. Însă în cele indiene, de exemplu, ați văzut auto ricșa, o versiune motorizată derivată din motociclete, un fel de trike cu coviltir. De obicei are trei roți și este cunoscută sub mai multe denumiri din diferite țări, de genul TUK-TUK, baby taxi, bajaj sau tukxi și este o formă comună de transport urban atât ca vehicul pentru închiriere, cât și pentru uz privat.

Englezii au pornit de la ideea că proiectele de vehicule electrice vizează concepte de șasiuri de înaltă performanță, iar în cazul de față și de largă utilitate. Și astfel au dus la bun sfârșit un studiu detaliat de proiectare pentru un șasiu nou ce poate fi fabricat local, pentru piața pe care va evolua, încorporând materiale și procese de fabricație care sunt simplu de realizat, care se găsesc foarte ușor pe piață și care țin cont de problemele de mediu. Însă, înainte de toate, le oferă cumpărătorilor opțiunea unui vehicul utilitar electric foarte accesibil.

Și astfel au dezvoltat o structură a șasiului din polimer termoplastic realizat din fibre naturale pe bază de iută. Pentru cei mai puțin familiarizați cu temenii, unele dintre cele mai importante termoplastice sunt polietilena, polipropilenă (PP), policlorura de vinil (PVC) și polistirenul.

„Acest material are multe avantaje pentru că iuta este disponibilă din plin pe piețele țintă și este în egală măsură ușoară și destul de puternică”, spunea Matthew Hicks, directorul proiectării. „În comparație cu alternativele metalice, materialele termoplastice armate cu fibre reduc timpul de fabricație și cerințele energetice aferente acestuia și permit modelarea sa la niveluri ridicate de detaliu, astfel încât acestea necesită, de obicei, mai puține prelucrări. Este un material pe care am vrut să-l includem în designul nostru.”

Proiectul îndeplinește clasificarea UE L7E Heavy Quadricycle, adică este scutit de evaluarea testului de impact, dar o condiție imperativă a fost ca noul vehicul să ridice bariera pentru performanțele de siguranță în sectorul său de preț. În forma sa actuală proiectul folosește suspensia, frânele și direcția de la un șasiu aflat în producția curentă, are tracțiunea asigurată de un motor montat în față, iar pachetele de baterii sunt stocate între roțile din spate. Greutatea proprie este de 480 kg, fără baterii. „Deși l-am proiectat pentru un motor de joasă tensiune, nu avem în vedere nicio soluție specifică în acest stadiu”, adaugă Hicks. „Cu toate acestea, avem în vedere ca puterea și răcirea să fie suficiente pentru 12 ore de utilizare continuă. Acestea sunt vehicule utilitare și trebuie menținute în funcțiune pentru perioade îndelungate”.

D2H intenționează să treacă la stadiul de prototip și de testare cu ajutorul unor parteneri. Dezvoltarea vehiculului va necesita furnizori de motoare electrice și baterii care pot oferi alternative solide și cu costuri foarte mici în comparație cu motoarele cu ardere internă actuale. Însă, dacă reușesc, englezii chiar au dat lovitura.

Foto: D2H-Group

 

 

Lasă un răspuns

(*) Obligatoriu. Adresa de e-mail rămâne privată


sapte − = 6