Theo Pană – Un drum cu sens unic

,

Vali Pană a reparat până în anul 1991 instalațiile electrice de la avionele de pasageri și utilitare. După ce a renunțat la această profesie s-a angajat fotoreporter la ziarul „Allgemeine Deutsche Zeitung fur Rumanien” al comunității germane din România. Din 2007 a lucrat ca fotograf independent.

Imagine din Pasul Kyzyl – aflat la granița între Kirgistan și Tajikistan, august 2013. Foto Dragos Rapeanu

„De ce spui că par un IT-ist, corporatist?”, mă întreabă zâmbind. Poate că m-am lăsat sedus de un clișeu: ochelari cu lentile rotunde, mici, genul de monoclu de pe vremuri, barbă dichisită. Theo Pană nu pare să aibă „asprimea” unui motociclist care a străbătut zeci de mii de kilometri în Europa și Asia. A fost în Pamir, „acoperișul lumii”, a înfruntat Munții Caucaz și Siberia și a călătorit pe „Drumul Oaselor”, cel care mai spune încă povestea crudă a gulagurilor lui Stalin. A fost o călătorie pe care nu a făcut-o singur, ci alături de tatăl său. În fapt, fără Vali Pană și curajul său, această fermecătoare călătorie tată-fiu nu ar fi existat. O spune chiar Theo…

Theo Pană: Relația extraordinară pe care o am cu tatăl meu m-a influențat să merg pe motocicletă. În timp ce el făcea școala moto, la 55 de ani, eu m-am dus la cursurile pentru categoria B, la 18 ani. O perioadă am mers cu tata pe motor, ca pasager, prin România. Aș fi vrut și să conduc, dar, la început, părinții mi-au spus nu este sigur. La un moment dat, tata s-a gândit că vrea să plece singur în China, să vadă Himalaya. Și atunci am spus: „Vreau și eu!”.
Auto Test: Și a fost de acord?
Theo Pană: Mi-a dat răgaz un an să iau permisul și să-mi cumpăr motor. După ce am luat permisul o perioadă am mers cu motocicleta lui, dar în februarie 2013 mi-am luat și eu, iar după cinci luni am pornit la drum. Împreună!
Auto Test: Spre China?
Theo Pană: Ne-am răzgândit pentru că ne-au cerut 2400 de euro de persoană pentru cele patru zile în care am fi traversat țara, așa că am pornit pe alt traseu, care să ne ducă aproape de Himalaya, inspirați de cartea „Vând kilometri”, scrisă de Mihai Barbu. Eu aveam 25 de ani, iar tata 62, când am plecat în această călătorie.

Theo și Vali Pană la intrarea în orașul Magadan

Auto Test: Nu crezi că tatăl tău a forțat puțin, când te-a acceptat, ca partener, la un drum atât de lung?
Theo Pană: Noi facem multe lucruri împreună, încă de când eram mic, ski, bicicletă, plimbări montane, iar multe dintre pasiunile mele sunt inspirate de tata. A avut mare încredere în mine, dar pentru el a fost foarte stresant, să mergem împreună până în Pamir (n.r. lanț muntos care trece prin China, Tadjikistan, Kârgâzstan, Afganistan, Pakistan). În timpul călătoriei, tata a scris un jurnal, „Departe în Asia – Un drum cu sens unic”, iar din cele 69 de episoade, pentru cele 69 de zile cât a durat povestea, două le-am scris eu.
Ne oprim puțin și răsfoim jurnalul scris de Vali Pană. Din fiecare cuvânt răzbat teama, emoțiile, dar și o mulțime de întrebări: „Care e sensul, care e rostul, ce cauți tu, aici, la mii de kilometri de luxul tău de acasă, de bunăvoie, și mai iei și pe copilul tău cu tine, pe aceste «rutas mortales»? Să fie oare, cum spune Eminescu:… «s-ar părea atunci că-nveți. Cum că viața preț să aibă și cum moartea s-aibă preț»…”.
Auto Test: De ce cu „sens unic”?
Theo Pană: De când am trecut din Rusia în Kazahstan, nu ne-am mai putut întoarce pentru că toate vizele noastre au fost cu o „intrare” și o „ieșire”. Trebuia să mergem doar înainte!
Auto Test: Care a fost traseul?
Theo Pană: București-Odessa, apoi am urmat țărmul Mării Negre până la granița de la Novoazovsk, pe țărmul Mării Azov. După aceea am plecat către Rostov, în Rusia, în sus pe râul Volga, până la Samara. De acolo am pornit spre Ufa, aici încep Munții Ural, am ajuns la Celeabinsk, am traverstat Kazahstan de la nord la sud și am intrat în Kârgâzstan… apoi în Tadjikistan, Turkmenistan – de unde am luat feribotul spre Baku. Din Azerbaidjan am ajuns în Georgia, am trecut în Turcia și am urmat țărmul Mării Negre până la Constanța și după aceea, pe autostradă, până în București. Au fost aproape 18.000 de kilometri în 69 de zile.
Auto Test: Ce ați mâncat, unde ați dormit?
Theo Pană: În Rusia, am înnoptat pe la hanurile de pe marginea drumurilor, în ­Kazahstan am dormit mult la localnici, dar și la un club de motocicliști. În toate țările musulmane, locurile în care puteai să mănânci aveau și divane, așa că mai trăgeam și un pui de somn. Câteva nopți le-am dormit și la cort, dar destul de puțin, ca să nu pierdem mult timp cu despachetat și împachetat.
Auto Test: Ce ți-a plăcut cel mai mult?
Theo Pană: Au fost multe lucruri… Peisajele sunt superbe. Cel mai sus am ajuns la o altitudine de 4.655 de metri, iar de acolo am văzut vârfurile de 7.000 sau 8.000. Cel mai mult m-au fascinat oamenii. Sunt foarte calzi și primitori și îți pui întrebarea: „Oare este real, ce se întâmplă?”. Am primit mâncare, țigări, lapte de iapă – o băutură acru-amară, cu un pic de alcool, care nu-mi plăcea deloc. Îmi pare rău că nu le înțeleg limba, să aflu mai multe despre ei. Nopți întregi am lăsat căștile, telefoanele și GPS-ul afară, iar cheile au rămas în contact. Este o zonă foarte umblată de turiști și toți se simt în siguranță.
Auto Test: Cum te-ai împăcat cu stilul acesta, lipsit de confortul casei? Cred că nu găseai în fiecare seară un loc în care să faci duș…
Theo Pană: (Râde) O să scrii asta și o să zică lumea că sunt nebun…  Cât este de mare disconfortul să nu faci duș trei zile? Patru? Cinci? Când ești acolo și nu ai unde să te speli, nu este atât de rău. Grijile sunt altele: unde dormi, ce mănânci, pe ce drum o iei, starea tehnică a motorului… Dar poate și despre asta este această poveste. Să ieși din zona de confort!
Auto Test: Părinții te-au încurajat să mergi pe două roți? Cei din familie sunt, de multe ori, reticenți.
Theo Pană: Am fost și sunt un spirit liber, dar responsabil, la fel ca tata. Când am luat permisul, tata mi-a spus: „Din secunda asta, cu plasticul ăsta roz (permisul de conducere), poți să omori pe oricine”, uite așa (pocnește din degete)… „Fii responsabil”. Faptul că tata are încredere o asigură și pe mama. Nu spun că îi convine tot timpul… Iar după tura din Siberia, din 2017, a fost și mai nasol pentru că tata și-a rupt piciorul…
Auto Test: Unde erați când s-a întâmplat necazul?
Theo Pană: În Mongolia! Ne-au inspirat Ewan McGregor și Charley Boorman și aventura lor din serialul „Long Way Round”. Ei au plecat din Londra până la New York și au mers chiar și pe „Drumul Oaselor”. Am zis să urmăm și noi o parte din traseul lor. Am plecat de la București până la Moscova pe două roți, iar acolo am pus motocicletele pe tir, cu destinația Vladivostok. Noi am mers cu trenul Transsiberian opt zile pe ruta aflată la nord de Lacul Baikal, îi spune „Bam Baikal Magistrale”, o zonă greu accesibilă unde nu găsești benzină, podurile sunt rupte și treci prin apă, iar o porțiune de 500 de kilometri este abandonată. Noi am făcut acest drum cu trenul. La Vladivostok am luat motocicletele și am ajuns în locul unde se bifurcă drumul spre Yakutsk, cel mai friguros oraș din lume, și Magadan. Acela este „Drumul Oaselor”.
Auto Test: Are un nume…
Theo Pană: Înfricoșător! Stalin a gândit în această zonă cea mai mare concentrație de lagăre de muncă forțată, iar trupurile celor care au murit, în timp ce lucrau la drum, au fost lăsate acolo și peste ele s-a finalizat construcția. După Magadan am fost la Lacul Baikal, iar după aceea ne-am îndreptat spre capital Mongoliei. De la Ulan Bator am mers tot către vest, spre casă, iar după patru zile tata a alunecat într-o parcare, motorul i-a căzut pe gleznă și s-a ales cu o fractură. Eram în satul Altai, la mai bine de o mie de kilometri de Ulan Bator și ne-am dus la spital. Limba mongolă este ceva cu strigături și „răstituri”, așa că am povestit cu medicii prin „google translate” și ne-am înțeles „de minune”. Eu le spuneam că și-a rupt piciorul, ei ne întrebau de unde suntem și cât costă motocicletele. Până la urmă i-au pus piciorul în ghips. Nu-ți spun ce m-am chinuit cu motocicleta lui: o firmă de logistică mi-a cerut 13.000 de euro pentru transportul acesteia la București, în timp ce ea nu face mai mult de 1500 de euro. Am zis că o las acolo. Până la urmă am dus-o la Ulan Bator și de acolo a luat-o cineva cu un tir și a adus-o la București, după patru luni. Tata a plecat cu avionul din Mongolia. Pentru el aventura a durat 70 de zile, pentru mine 92.
Auto Test: Și ai rămas singur?
Theo Pană: O bună bucată de vreme, drumul spre casă l-am făcut alături de un turist brazilian cu care m-am împrietenit. La Istanbul ne-am despărțit: el a plecat spre Porto, eu spre București.
Auto Test: Și toate aceste aventuri, datorită pasiunii tatălui…
Theo Pană: M-au fascinat mereu acțiunile lui și este de lăudat modul prin care a reușit să-mi transmită din învățăturile, pasiunile și experiențele lui! Nu mai există nimeni ca el!
Auto Test: Te-ai gândit să împărtășești din experiența ta și celor care își doresc o astfel de poveste?
Theo Pană: Am devenit mentor într-o asociație fondată de un prieten, care a călătorit foarte mult. Asociația se numește „Suflet cu 2 roți” și își propune să ajute oamenii, „pro bono”, să se dezvolte prin călătorii, cu motocicleta. Noi îi ajutăm să-și facă traseul, le dăm sfaturi și ponturi: unde să mănânce, unde să doarmă, ce să facă și ce să nu facă.
Auto Test: Și încotro vrei să mai pleci?
Theo Pană: Mi-ar plăcea să plec în Iran, iar visul meu este să ajung în America de Sud și să călătoresc de la Ushuaia din Țara de Foc, sudul Argentinei, până în Alaska, la Oceanul Înghețat. Sunt peste 50.000 de kilometri și ai nevoie de un an, să te bucuri de drum și să nu fii pe grabă. Este un drum pe care vreau să-l fac până la 40 ani, acum am 31. Vreau și copil, nu știu… cum or „să intre” toate (râde). Vreau să plec împreună cu prietena mea, Denise.
Auto Test: Știu că merge și ea pe motocicletă. De când sunteți împreună?
Theo Pană: În anul 2015, ne-am întâlnit într-un club. M-a tras de mânecă și mi-a spus că m-a văzut la metrou. După o perioadă mi-a spus că în metrou i-am atras atenția pentru că aveam „pantofi urâți”. Îi mai am și acum…
Auto Test: Și îi mai porți?
Theo Pană: Nu! Când îi spun lui Denise că vreau să-i încalț îmi spune: „I-ai, că acum nu mai am ce face”. Dar nu sunt deloc urâți.
Auto Test: Cât de mult contează că Denise merge pe motocicletă?
Theo Pană: În Pamir mă gândeam că ar fi frumos să găsesc o fată căreia să-i placă „să umble”, prin lume. Ni s-a schimbat viața după ce și-a luat motocicletă și am început să ieșim. Îmi place să mă plimb și să interacționez cu oamenii, să aflu cât mai multe lucruri despre viața lor. Mi se pare extraordinar că și lui Denise îi place.
La finalul discuției cu Theo, zic să dăm cuvântul seniorului, care sintetiza, într-o postare pe Facebook, trăirile și luptele interioare din timpul acestor aventuri:
„Din loc în loc vezi câte o epavă de maşină mică strivită sau arsă; vezi remorci de camion, răsturnate, îndoite, devastate, porţiuni de asfalt carbonizat. Par a fi lăsate acolo în semn de avertisment. Şi mai este ceva care te înspăimântă: mormintele, foarte multe morminte. Eu ca om cu păr alb sunt mai prevăzător, mai îngrijorat. Până la urmă a fost bine. Și chiar dacă a fost rău… tot bine a fost”.

Interviu realizat de Sorin Barbu /Foto: Theo Pană

Denise Vișineanu: Călător pe tărâmul făr` de noapte

Luiza Gojol: Viața ca o vacanță

Ina Popa: „Și noi suntem în trafic”…

Publicat în Interviuri Auto Test.

Autor

Home Page

Revista Auto Test este o publicaţie lunară de specialitate editată de Registrul Auto Român și se află în cel de-al 28-lea an de apariţie. Auto Test s-a impus drept o revistă profesionistă în peisajul presei auto din România şi se bucură de o bună reputaţie printre advertiseri, importatori de automobile şi cititori. Articolele profesionist realizate tratează prezentări şi teste de automobile, cele mai recente evenimente şi tehnologii din domeniu, subiecte de istorie auto şi de divertisment, studii de cercetare socio-psihologică, informaţii referitoare la serviciile şi reglementările adoptate de RAR, informaţii practice pentru automobilişti. Auto Test beneficiază de un conţinut diversificat şi de grafică permanent actualizată, menite să ţină pasul cu tendinţele moderne ale publicisticii şi cu exigenţele cititorilor.

 

Lasă un răspuns

(*) Obligatoriu. Adresa de e-mail rămâne privată


1 × doi =