TEST: Renault Koleos – Le le grand frère

,

Dacă te uiți la Renault Koleos de la o distanță apreciabilă ai senzația de mașină solidă și cu mai mult ștaif decât generația anterioară. Practic, nu ai putea nici măcar să-ți dai seama că este un descendent al „primului val” Koleos decât dacă îl privești frontal și așa te lămurești că este, de fapt, fratele… lui Megane. Sau că este mezinul lui Clio! Evident că este vorba de actuala semnătură stilistică.

Văzut de aproape este cu adevărat mare. Și impunător. A doua generație a terminat-o cu spatele teșit fapt transpus într-o alură mai apropiată de un break, ce-i drept destul de înălțat, dar care-i oferă un portbagaj mai mare cu aproximativ 130 de litri. Apropo, garda la sol este de 210 mm care vă permite să vă plimbați cam pe unde doriți, cu condiția să nu faceți chiar o demonstrație de condus sportiv printre bolovani și gropi cu surprize. În rest, răbdare și ochii mari chiar dacă linia de „finish” nu va părea prea aproape.
Interiorul poartă o semnătură nouă. Bordul este mult mai… „verticalizat” și le oferă ocupanților scaunelor accesul destul de lejer la comenzile tracțiunii sau la tableta de 7 inci care este un real centru de comandă pentru funcțiile vehiculului, asistența la drum, pentru setările multimedia ori pentru sistemul de navigație.
Ocupanții banchetei au la dispoziție spațiul necesar unei călătorii lungi, fără să-i împungă cu genunchii pe cei din față. Și vorbesc despre persoane trecute bine de 1,85 metri.

Viața la volan este destul de molcomă. Volanul teșit, cutia de viteze Xtronic CVT, scaunul cu reglaje electrice, oglinzile laterale mari, camera pentru mersul cu spatele și plafonul panoramic imens te fac să te simți ca în sânul lui Avraam când ești pe șosea. Dar, devine mai intensă dacă o apuci pe drumul de țară și apelezi la „panoul tracțiunii” din stânga volanului, amplasat ceva mai jos. Partea delicată, dacă ești ceva mai „răsărit” cu talia, este că faci ceva contorsionism să ajungi la el sau bâjbâi pe sub bord până când nimerești cele trei butoane gen clapetă care comandă tracțiunea sau ESC-ul.

Dar, după ce umbli de câteva ori cu comenzile, te obișnuiești cu poziționarea lor. Cea mai importantă este legată de sistemul ALL MODE 4×4-i al alianței Renault-Nissan și permite schimbarea între modurile 2WD, 4WD AUTO și 4WD LOCK. Primul este cel standard de funcționare, însă, în cazul unui „soft offroad” apelați la cel de-al doilea care monitorizează constant condițiile de rulare și poate trimite până la 50% din tracțiune la puntea din spate. De altfel o minidiagramă a tracțiunii din dreapta turometrului digital central vă va arăta cum variază cuplul între cele două punți, asta dacă aveți timp să vă uitați la ea când evitați gropile sau urcați o pantă. Când aderența este compromisă din cauza noroiului, zăpezii sau a nisipului și trebuie să vă mișcați mai lent blocați diferențialul spate pentru o repartizare 50/50 a cuplului între puntea față și spate și ieșiți la liman din cam orice  situație. Însă, sistemul vă scoate din acest mod automat odată ce ați depășit 40 km/h sau ați oprit motorul. Și apropos de acesta, este un dCi de 2,0 litri și 175 CP, cu un cuplu motor maxim de 380 Nm, care vă poate duce în orice colț de pe acest pământ fără să vă puneți problema că sunteți cinci persoane în cabină și cu bagajul aferent unei călătorii lungi. Contează doar unde vreți să ajungeți.

Text / Foto: Radu BUHĂNIŢĂ

 

Lasă un răspuns

(*) Obligatoriu. Adresa de e-mail rămâne privată


− unu = 4