TEST: Kia Stonic – Un uaaau!… cât parbrizul

,

Segmentul european al SUV-urilor mici este într-o continuă expansiune, iar constructorul Kia și-a făcut intrarea cu un dinamic și atrăgător… crossover. Stonic este răspunsul coreenilor la cerințele unei piețe care își va dubla volumul anul acesta.

Privit îndeaproape designul noului model păstrează elemente întâlnite la frații mai mari Sportage și Sorento cum sunt grila „nas de tigru” și stâlpii C extinși specifici SUV-urilor mărcii. Apoi consolele scurte, în combinație cu capota lungă și linia coborâtă a plafonului, îi oferă micului crossover o alură dinamică chiar și atunci când staționează.
Kia Stonic împarte aceeași platformă cu „fratele” Rio, având același ampatament, dar înălțimea capătă 70 mm în plus, iar consola spate este mai lungă și mai lată pentru maximizarea spațiilor destinate pasagerilor și bagajelor.

Interiorul mi s-a părut gândit pe principiul funcțional și minimalist, dar cu tot ce aveți nevoie la îndemână. Ecranul central oferă informațiile legate de infotainment, inclusiv cele de conectivitate. Evident că în consola de podea trebuie menționate porturile USB, Aux și cel de alimentare pentru orice telefon, tabletă sau dispozitiv pe care îl luați cu dvs. Tinerii știu ei de ce! Pentru datele călătoriei apelați la „displayul dintre ceasuri” cu comenzile amplasate  pe volan, pe spița din dreapta, în timp ce pentru telefon și volumul sistemului de infotainment comenzile sunt amplasate în stânga. Cu alte cuvinte totul trebuie să fie la îndemână și fără multe brizbrizuri. M-am simțit privilegiat când am descoperit că volanul și scaunele sunt încălzite. Ce-i drept sunt trecute la opționale, dar, când afară erau în jur de zero grade și m-am așezat la volan, am descoperit că investiția nu mi se mai pare un moft…
Sub capotă am avut micuțul T-GDI (turbocharged gasoline direct injection). Pentru un motor de un litru, Stonic se mișcă… săgeată! Poate că pentru mulți cei 120 CP și cele 1.110 kg nu oferă un raport putere/masă foarte concludent, chiar dacă în scripte cele 10,3 secunde ca să atingă 100 km/h par fictive. Totuși, atunci când țineți turația spre 2.500, iar treptele sunt schimbate ­cursiv la peste 4.500 rotații, UOAAA!-ul pe care îl veți rosti va fi la fel de mare ca parbrizul, iar zâmbetul vă va ajunge aproape de cerebel. Descoperiți un fel de cart-feeling, dar cu o frânare de subcompactă cu discuri pe puntea spate. Păi, cam sunt necesare ca să domolească eficient iureșul micii coreence. Direcția este senzitivă, mai ales când dați ceva „talpă”, și vă absolvă de transpirațiile manevrării în spații înguste. Și, ca o paranteză, adăugați aici și oglinzile laterale mari care suplinesc într-o bună măsură lipsa camerei de luat vederi trecută, din păcate, tot la opționale. Consumul mediu obținut, fără să fac rabat de la nicio ocazie ca motorul să „mârâie”, indiferent unde mă aflam, în oraș sau în afară, a fost în jur de 9, respectiv 7 litri. Ce vreți, mi-a plăcut mult „tricilindrul” alături de transmisia manuală în 6+1 raporturi! Pe de altă parte, dacă sunteți adepți ai condusului econom, trebuie să spun că plaja valorii maxime a cuplului motor se întinde între 1.500 și 4.000 de rotații, ceea ce vă permite să mergeți prin oraș cu 50 km/h în treapta a patra, așa că aveți de unde să scădeți consumul… evident, în funcție de câtă răbdare dispuneți! Altfel, nu vă mai rămâne decât să folosiți eficient cei peste 350 de litri ai portbagajului și orice destinație aleasă nu o să vă pară prea îndepărtată. Asta chiar dacă aveți doar tracțiune față.

 Text /Foto: Radu BUHĂNIŢĂ

 

Lasă un răspuns

(*) Obligatoriu. Adresa de e-mail rămâne privată


+ 9 = cincisprezece