TEST: Honda Africa Twin – Expert în drumeții

,

Deşi măsoară 2,3 metri lungime şi se sprijină pe roţi de 21 inci pe faţă şi 18 pe spate, silueta de viespe este cea care îți reţine în primul rând atenţia.

 

Honda Africa Twin reuşeşte să-şi mascheze astfel atât gabaritul cât şi nivelul de confort pe care îl oferă. Subţierea taliei în zona rezervorului şi a părţii de început a şeii (cu o lăţime minimă de aproximativ 21 cm) pentru ca mai apoi, în zona de „lucru” rezervată riderului, să crească până la 30 cm, creează o alveolă abil integrată în structura motocicletei. Şaua, în ciuda aspectului suplu (a pierdut 40 mm în lăţime pentru a încurca cât mai puţin punerea picioarelor pe pământ) oferă un sprijin foarte bun care întârzie instalarea amorţelii la drum lung. Dar această ergonomie era de aşteptat de la un model enduro-touring care a acumulat o tradiţie de peste trei decenii, pe asfalt, dar mai ales în afara acestuia. Ridicarea ghidonului cu 22,5 mm împreună cu redesenarea şeii te aşează într-o poziţie dreaptă care facilitează controlul deplin al motocicletei. 86 cmc în plus la cilindree față de motorul precedent adaugă 7% la puterea maximă (102 CP) şi 6% la cuplul maxim (105 Nm). Combinat cu un șasiu mai uşor cu 5 kg, motorul se dovedeşte permanent o sursă de vitalitate şi de energie. Informaţiile legate de viteză, treaptă şi kilometrajul total plus toţi martorii luminoşi specifici sunt grupate în cadranul inferior al planşei de bord, „inferior” atât din punct de vedere al poziţiei, dimensiunilor (73×19 mm) cât şi al aspectului. Recuperează, însă, cu rapiditate la capitolul modernism graţie ecranului color de deasupra acestuia, cu diagonala de 6,5 inci şi funcţie touchscreen. Pe lângă toate datele colectate de computerul de bord, acest centru informatic include şi setările aferente modurilor de condus.

Tour, Urban, Gravel, Off-Road plus încă două customizabile, fac din Africa Twin un expert în drumeţii, indiferent de ceea ce are sub roţi. Mai mult, pentru fiecare mod în parte poate fi setat nivelul de asistență din partea Honda Selectable Torque Control (HSTC) de la 1 la 7 şi al ridicării pe roata din spate de la 1 la 3 (Wheelie Control). Concret, sistemul de configurare al șasiului oferă patru variante de putere şi trei niveluri pentru frâna de motor prestabilite. „Miezul” acestei tehnologii îl reprezintă senzorul Bosch MM7.10, capabil să ofere un set complet şi complex de măsurători. Acesta analizează în timp real unghiurile de înclinare în plan orizontal şi longitudinal plus unghiul de giraţie, toate în corelaţie cu rata de producere a fiecărei mişcări în parte. Evantaiul de reglaje asociate modurilor de condus permite un setup foarte fin al reacţiilor duetului motor-roată spate, cum ar fi, de exemplu, gradul de patinare permis acesteia din urmă în condiţii de off-road. Transmisia manuală cu șase trepte este etajată impecabil, astfel încât să nu penalizeze performanţele pe asfalt în dauna celor din teren accidentat şi viceversa.

Accelerările au un crescendo foarte lin şi viguros, viteze situate mult peste limita celor permise pe drumurile publice fiind atinse cu o uşurinţă debordantă. Pe scurt, forţă şi rafinament! Veleităţile de touring sunt deconspirate de efortul minim făcut pentru a rula cu 90 km/h în treapta a şasea, 3.000 rpm şi circa 3 litri consum instantaneu, sau cu 130 km/h în aceeaşi treaptă, 4.250 rpm şi 5-5,5 litri consum instantaneu. O excelentă aerodinamică a carenajului față şi configurarea alveolei în care este adăpostit riderul (abia acum înţeleg rostul subţirimii din zona mediană a motocicletei) protejează foarte bine împotriva curenţilor de aer. Parbrizul înălţat (dotare opţională) subscrie la acelaşi obiectiv şi, după cum îşi face treaba, merită în mod cert investiţia. La drum întins, un plus de confort îl adaugă pilotul automat în timp ce sistemul Quick Shifter aduce o doză suplimentară de adrenalină pe accelerări sau decelerări rapide, prin eliminarea necesităţii acţionarii ambreiajului. În absenţa oportunităţii de a mă bucura, pe îndelete, de acest nou model Honda Africa Twin dincolo de covorul de asfalt, constat furia domoală cu care hăpăie kilometru după kilometru. Pentru o motocicletă care ştie atât de multe despre mersul pe lângă drum, comportamentul rutier este unul remarcabil. Uşor de controlat şi de manevrat, reuşeşte fără niciun pic de efort să facă spectacol de echilibristică printre cozile de maşini încremenite în trafic, dar şi pe autostradă, unde, în opinia mea, se simte ca la ea acasă.

 

Lasă un răspuns

(*) Obligatoriu. Adresa de e-mail rămâne privată


opt − = 6