Ford Mustang – Temperament nărăvaș

,

Ford Mustang. Îi trec cu vederea aroganța cu care mă întâmpină. Culoarea Orange Fury îl scoate atât de mult în evidență încât mă irită, parcă te avertizează deja cine va fi vedeta. Jantele negru tăciune, la fel ca plafonul textil, adaugă exact doza de contrast de care este nevoie pentru a-și atinge scopul răutăcios – acela de a  te intimida.

Îi reușește. Urc la volan un pic emoţionat. În linii mari, interiorul este cam același. După ce apăs butonul „Engine / Start.Stop” iluminarea ceasurilor de bord anunţă una dintre noutăţi: displayul de 12 inci care, lacom, preia cam toate funcţiile. O scurtă trecere în revistă a comportamentelor dinamice ascunse sub butonul Mode o evidenţiază pe cea de-a doua: modul de condus configurabil MyMode pe care vechiul model nu îl avea. Şi ar mai fi ceva demn de semnalat chiar de la început. Sub levierul schimbătorului de viteze al transmisiei automate, care pare neschimbat, se află o cutie complet nouă cu zece trepte… Vibraţia încordată a ralantiului motorului EcoBoost de 2,3 litri cu patru cilindri care dezvoltă acum 290 CP şi 440 Nm (deh, noile norme de poluare cer sacrificii) nu îmi dă de ales, trebuie să o iau din loc.

Ca orice muscle-car care se respectă – până la urmă este vorba despre un urmaş al unui model lansat acum mai bine de jumătate de secol – forţa năvalnică a motorului este dirijată direct către roţile spate. Plecarea de pe loc, făcută timid, cu acceleraţia mai mult mângâiată decât apăsată, mă anunţă de toanele în care se află. Şi nu sunt cele mai bune: o foarte scurtă eschivă a spatelui, urmată de o nărăvașă salvă de pietre aruncată de sub roţi, acompaniază startul.

Greşeala mea: am dus levierul schimbătorului de viteze până la litera S(port) în loc să mă opresc la cea de dinainte, D(rive). Corectez şi rularea se relaxează câteva nuanţe, dar tot am impresia că stau pe un butoi cu pulbere de care atârnă un fitil arzând. Interiorul tratat în cromatică întunecată se potriveşte perfect cu personalitatea clocotitoare a noului Mustang. Direcţia este încrâncenată. Motorul pare mai mereu iritat şi nemulţumit de cât de puţine are de făcut în traficul normal. Transmisia te zgândăreşte în permanenţă, gata să îţi demonstreze oricând că următoarea treaptă este şi mai grozavă decât cea curentă. Tu doar apasă odată accelerația…

Deşi Mustangul în care mă aflu este echipat cu motorul mai „mititel” nu este nicidecum un ponei. Este suficient să privesc pixelii care alcătuiesc trei minicadrane, plasate fix pe centrul displayului de 12 inci, ca să înţeleg că mă aflu la bordul unui bolid pur-sânge. Temperatura chiulasei, cea a uleiului din transmisie şi presiunea din turbină sunt doar câteva dintre datele care pot umple cele trei cerculeţe. Celelalte ar fi raportul aer / combustibil, temperatura aerului din admisie şi voltajul bateriei. Elanul cu care accelerează impresionează cel puţin la fel de mult ca sentimentul pe care îl dă mersul sub cerul liber. Plierea plafonului în spatele banchetei spate nu afectează volumul portbagajului ceea ce este cu siguranţă un atu pentru un cabrio. De altfel, decopertarea Mustangului s-a păstrat. O rotire de mâner şi o apăsare de buton rezolvă rapid conversia din coupe în cabrio. Poziţia joasă din scaune, volanul pe care îl poţi aduce mult către tine, frâna de mână la acelaşi nivel cu cotiera şi susurul aerului care alunecă tăios peste arcul parbrizului creează o atmosferă specială. Una în care senzorialul se mixează cu performanţa. Curenţii de aer nu afectează confortul pasagerilor din față nici măcar la viteza maximă permisă pe autostradă. De altfel și motorul are un mers cât se poate de confortabil, doar 2.250 rpm în treapta a zecea la 130 km/h. Nici cele 10°C prin care ne croim drum nu deranjează. Încălzirea din scaune şi un ventilator puternic reuşesc să menţină un confort termic agreabil cu condiţia ca geamurile laterale să fie închise. O suită de viraje traversate în zbor razant îmi atrage atenţia asupra ţinutei de drum. Jantele de 19 inci (dotare opțională) împreună cu barele stabilizatoare de la ambele punţi contribuie vârtos la fixarea maşinii pe traiectorie. Dar, cu siguranță, cel mai mult contribuie sistemul de suspensie MagneRide, disponibil tot opţional. Amortizoarele controlate electronic își pot adapta gradul de comprimare practic instantaneu din moment ce condiţiile de rulare sunt monitorizate de 1.000 de ori pe secundă de senzorii sistemului. Prin urmare, ruliul este foarte bine reținut, fiind aproape imperceptibil, iar aderenţa la nivelul ambelor punţi pare de „ne-rupt”.

Dar asta este situaţia în cazul condusului Normal, condimentat un picuţ cu excese viteziste. Selectarea modului Sport sau Sport+ adaugă note severe de competitivitate. Maşina se încordează şi mersul oarecum potolit de până acum este înlocuit de răbufniri nervoase, rapide și intense. Dezlănţuit, motorul de 2,3 litri trânteşte pe asfalt o forţă nimicitoare. De fapt, face asta indiferent de programul în care rulezi. Transmisia cu zece trepte este foarte bine armonizată cu caracteristicile de cuplu şi putere ale acestuia încât nu ştiu ce mă frapează mai mult: uşurinţa cu care ajunge la viteze stratosferice sau lejeritatea cu care le întreţine. Treptele se succed pe nesimţite, iar la 70 km/h se prea poate să rulezi deja în treapta a șaptea. Stabilitatea impecabilă este completată de un sistem de direcţie configurabil – Normal, Comfort, Sport – şi de patru discuri de frână ventilate. Este clar că modurile de condus Race (care decuplează şi ESP-ul) sau Drag Strip nu au niciun sens spre a fi folosite pe drumurile publice. Vijelios şi gata oricând să erupă, noul Mustang îşi dezvăluie temperamentul puternic competitiv prin setul de încercări grupate în spatele meniului Track Apps din care nu lipseşte cronometrarea 0-100 km/h sau distanţa de frânare de la 200 la 0 km/h. Personal, un timp de 6,6 secunde pentru sprintul până la prima sută de kilometri mi se pare acceptabil faţă de valoarea oficială. Cine crede că se descurcă mai bine, nu are decât să încerce. Sunt convins că noul Mustang fornăie deja de plăcere.

 Text: George DRUGESCU / Foto: Radu BUHĂNIŢĂ, George DRUGESCU

Un Ford Mustang greu de stăpânit

Ford Mustang V8: Furia galbenă

 

Lasă un răspuns

(*) Obligatoriu. Adresa de e-mail rămâne privată


noua − = 5