TEST: Ford Fiesta – Evoluţie certă

,

Noul Ford Fiesta nu se detaşează flagrant de liniile generaţiei precedente. Dar ceea ce nu se vede cu ochiul liber reprezintă, de fapt, adevăratul salt pe care îl face acest model. Iar cel mai bun mod să îţi dai seama de toate astea este să urci la volan.

Este evident că exteriorul nu a fost supus unei revoluţii stilistice și, la fel de evident, noul Ford Fiesta a crescut cu 71 mm în lungime şi 13 mm în lăţime. Toate ajustările estetice şi funcţionale sunt de tip evolutiv, suprapuse peste conturul cu care ne-a obişnuit deja. Ele nu sunt puţine. Noua gamă include şi o versiune Vignale care demonstrează, cum nu se poate mai clar, ambiţia lui Ford de a oferi un produs premium pentru amatorii de lux în doze mititele, dar săţioase. Nicio surpriză că interiorul este marea… surpriză. Materiale noi, aproximativ moi cam peste tot, o tabletă cu ecran color cu diagonala de 8 inci, inclusă în pachetul Titanium (opţional), un volan grăsuţ foarte plăcut la condus plus o ergonomie a comenzilor bine implementată îndulcesc primul contact cu maşina. Varianta testată, în echipare Titanium, abundă în detalii şi dotări specifice gamelor superioare. Butoane cu inserţii cromate, ornamente de bord lucioase dublate de inserţii în culoarea caroseriei, pe care le descoperi şi pe portierele din față, plus un tratament estetic, corect în ceea ce priveşte finisarea generală, adaugă un sentiment de calitate cu un nivel de intensitate străin până acum modelului Fiesta. Până şi ceasurile de bord analogice au fost înlocuite de un display, lucru care demonstrează ambiţiile modelului de clasă mică de la Ford. Nici fișa mecanică nu este mai prejos: oferta conține o transmisie automată, cu convertizor de cuplu, disponibilă deocamdată numai cu motorizarea 1.0 EcoBoost de 100 CP. Adică, exact varianta pe care o conduc. Deşi motorul îmi este cunoscut, felul în care reacţionează îmi este complet străin.

Nu numai că accelerează prompt şi viguros, dar parcă, în mod miraculos, ar avea mai mulţi cai, decât cei declaraţi. Este adevărat că mă aflu într-o maşină care cântăreşte la gol 1.206 kg, urmare și a utilizării cu 36% mai mult faţă de modelul precedent a oțelului aliat cu bor. Posibil ca senzaţia de vioiciune de care dă dovadă să fie rezultanta a mai mulţi factori. Pe de o parte cred că transmisia automată exploatează foarte eficient cei 170 Nm, dezvoltaţi de cei trei cilindri ai motorului între 1.500 şi 4.000 rpm, iar pe de altă parte, multiplele „retuşuri” tehnice aduse trenului de rulare izolează efortul depus de mecanică astfel încât şoferul şi pasagerii nu resimt mai nimic din acesta. De aici senzaţia plăcută de confort care însoţeşte călătoria inclusiv la viteza maximă permisă pe autostradă. Regimul este unul de croazieră, în treapta a şasea motorul este turat la 2.500 rpm, iar consumul instantaneu oscilează undeva în jurul valorii de șapte litri. Dacă ai chef și loc de joacă, apeşi butonul care controlează programul Sport pentru transmisie. Acum te poţi bucura de întregul potenţial al grupului motopropulsor, mai ales că este momentul potrivit să faci uz și de padelele transmisiei plasate lângă volan. Accelerările se încarcă cu o încrâncenare malignă, care binedispune, iar controlul traiectoriei se dovedeşte a fi foarte bine pus la punct astfel încât să ofere un condus sportiv, nu lipsit de intensitate. O creştere cu 10% a aportului adus de sistemul Electronic Torque Vectoring Control, prin frânarea roţilor din interiorul virajului, contribuie în mod cert la senzaţiile plăcute oferite de noua Fiesta atunci când te plimbi singur pe drumuri unduitoare. Revenind la aptitudinile de maşină de uz zilnic, trebuie spus că spaţiul din spate rămâne uşor restrictiv în zona picioarelor şi capului pentru pasagerii săriţi de 1,85 metri. Dar, mă întreb, la ce bun să stai aici când toate chestiile interesante se află în faţă?…

Text: George Drugescu / Foto: Radu BUHĂNIŢĂ

 

Lasă un răspuns

(*) Obligatoriu. Adresa de e-mail rămâne privată


× unu = 8