TEST: Citroen C3 – 100 de motive șic

,

Faceliftul celei de-a treia generații C3 arată de ce rămâne cel mai bine vândut model la nivel mondial al celor de la Citroen. Practic, constructorul francez demonstrează elegant că la volanul unui C3 universul personal transcede cu mult limitele oricărui oraș.

Este arhiștiut faptul că designul reprezintă semnătura constructorului francez care, la ora actuală, poate fi transmisă fiecărui viitor deținător al unui model al Mărcii. Iar C3 este, evident, exponentul potrivit. Partea frontală este cea care a rupt gura târgului în momentul lansării noii generații, acum patru ani, iar facelift-ul aduce LED-uri noi întregului bloc optic dispus pe trei niveluri. În lateral airbumper-ele au un design nou care se pretează mai bine ideii de personalizare, dar care păstrează intactă funcția de protecție inițială.
Privindu-i profilul lui C3 am ajuns la concluzia că pentru clasele mici partea cu accesul, în și din interior, este condiționată de dimensiunile pasagerilor și a devenit un soi de „deja vu” pe care, culmea, începi să-l ai și la clasele mai mari. În ciuda tendințelor generațiilor de modele abia apuse, în care dimensiunile generau volumele de interior și odată cu ele și confortul aferent acestora, la ora actuală accentul a început să fie pus pe partea de personalizare. Adică este un fel de „adio” nerostit atribuit acelor momente în care contau extinderea dimensiunilor și împrumutarea atributelor clasei superioare modelului în cauză, cu speranța că o parte dintre amatorii acesteia vor fi atrași în segmentul mai mic. Timpurile actuale arată că produsele de grup trebuie să capete elemente comune ca să devină rentabile, vezi platformele tehnice, însă oamenii vor în continuare ca mașina proprie să aibă ceva și din personalitatea viitorului posesor chiar din momentul achiziționării. Așa că C3 a pus pe tapetul dorințelor viitorilor cumpărători un număr consistent de opțiuni pentru personalizare cu 97 de combinații posibile pentru exterior și trei teme grafice pentru plafon.


Plus trei pentru interior. Însă, când a fost vorba despre instalarea la volan, atunci s-a confirmat povestea. Este destul de frustrant să-ți placă o mașină, iar modul în care ai acces la interior să-ți pună piedică atunci când ți-e lumea mai dragă. Adică, dacă ai trecut de 1,80 metri înălțime și nu te încadrezi în normele de talie pentru miss sau „miși”, ai cam feștelit-o! Scaunul înalt al șoferului și spațiul ușii gândit cu parcimonie fac inutilă „împingerea” volanului aproape de bord pentru o așezare facilă. Este ca și cum ți-ai lua o „șaorma cu de toate” și te întrebi după prima mușcătură când naiba ai devenit vegetarian. Dar după ce treci pe sub furcile caudine ale cadrului ușii, mai ales când ai un lat de palmă peste limita de înălțime închipuit admisă, așezarea în scaunul șoferului ți se pare o recompensă ­meritată și cu un bonus când descoperi că dispune și de cotieră pentru mâna dreaptă. Designul șic al interiorului permite o dispunere ergonomică pentru schimbătorul de viteze, ecranul de pe consola centrală și sistemul de climatizare. Apoi, partea cromatică discretă „trage” către aceeași temă ornamentul gen fascie al bordului, cel de pe fiecare montant din spate și cel de pe acoperiș.

Poziția înaltă de la volan îți oferă un larg câmp vizual, inclusiv al panoului de bord, care chiar nu se „ascunde” în spatele butucului volanului, indiferent cât de mult îl tragi înspre tine. Oricum ansamblul „ceasurilor” de bord îți aduce aminte că Citroen C3 face parte din grupul PSA. Sub capotă am avut parte de singurul motor disponibil pentru piața noastră, cel de 1,2 litri, în trei cilindri, care dezvoltă 110 CP, un cuplu motor maxim de 205 Nm și este cuplat la o transmisie automată EAT6. Combinația este o soluție salvatoare pentru deplasarea în oraș mai ales că ați scăpat de „amestecarea” în cutia de viteze cu tija schimbătorului și de pedala de ambreiaj.

Dar vă oferă și un confort la rulare pentru că vă puteți concentra o bună parte din atenție asupra mediului înconjurător urban, de exemplu ca să aflați cu cine aveți de-a face la intersecție atunci când așteptați la semafor. Partea bună este că motorașul turbo nu este chiar atât de gurmand în oraș obținând un consum mediu spre 9 litri, dar într-un mod de conducere foarte „lazy”. Dacă, în schimb, vă mențineți apetitul pentru „extravaganțe” reușiți să vi-l satisfaceți după 3000 de rotații unde problema consumului nu mai are importanță. Nu veți fi vreun Hamilton de oraș, însă veți face ochii mari de atât „fun” și mai ales de atenție pentru propriul carnet. Practic, comportamentul lui C3 vă poate distrage lesne de la atitudinea zen mai ales dacă găsiți și „botonul S” de lângă portul USB din consola centrală. În acest caz tetiera nu o să vă dea palme pe ceafă, însă un soi de „libertate” de mișcare tot veți simți și de obicei este îndeajuns să aveți motive de acumulat puncte la „catastif”. (Pușchea pe limbă!). Totuși, dacă vreți să-l vedeți la drum lung, o să vă placă cum vă simțiți în cabină chiar dacă rulați la limita vitezei legale, pe autostradă, de exemplu. Dacă nu forțați sau faceți mișcări bruște de volan nici nu băgați de seamă că există și ceva ruliu și astfel, cu un consum de aproape 5,5 litri la 110 km/h, scăpați de obsesia că rezervorul are „doar” 45 de litri.
Luat în ansamblu C3 are acea alură duală, o combinație între o abordare șic și o statură monolitică întâlnită, culmea, în clasa subcompactă la un model sub 4 metri lungime. Oricum, gândurile bune te cuprind când citadina te ademenește cu ampatamentul ce trece puțin de 2,5 metri, iar volumul portbagajului are 300 de litri. Asta până când vecinul de la parter se laudă că Polo-ul său cel nou are 360 de litri. „Nu-i nimic!..”, îi spui răspicat cu mimica unui retor din administrația blocului, „…dacă îi gestionez cum trebuie pot să merg în concediu chiar și cu soacră-mea!”. Doar destinația mai rămâne de stabilit…

 

Lasă un răspuns

(*) Obligatoriu. Adresa de e-mail rămâne privată


1 × = unu