TEST: BMW X3 30d xDrive – Pentru toate gusturile

,

Noul BMW X3 se conturează în trafic drept un automobil din ce în ce mai popular în rândul clienţilor din categoria premium. Popularitatea de care se bucură nu este alimentată neapărat de felul în care arată cât, mai ales, de ceea ce înseamnă pentru cei care l-au preferat în locul altor modele.

Lansat pentru prima oară în 2003, BMW X3 a adunat o experienţă de piaţă bogată care se reflectă din plin în proiectarea celei de-a treia generaţii. Înrudit cu masivul X5, X3 nu numai că nu suferă de niciun complex de inferioritate, dar chiar este enervant de ambiţios. Multe detalii, ascunse sau ostentative, confirmă acest lucru. Un coeficient aerodinamic de numai 0,29, o distribuţie a maselor 50:50 între cele două punţi, jante de la 18 până la 21 inci pentru versiunile „M Sport”, tracţiune integrală, suspensie autoadaptivă, transmisie automată Steptronic cu opt trepte – nimic nu lipseşte din delicatesele tehnologiei bavareze. Cinci versiuni de echipare – Standard, Advantage, xLine, Luxury Line şi M Sport – acoperă un spectru foarte larg de gusturi şi preferinţe, totul fiind grefat pe o ofertă generoasă de motorizări benzină şi diesel.

Pentru câteva zile mă bucur de compania celui mai potent diesel – 30d și de dotările versiunii M Sport. Cu o putere maximă de 265 CP şi un cuplu maxim de 620 Nm am toate motivele să mă aştept la prestaţii dinamice fulminante în ciuda unui gabarit de peste 4,7 metri şi a unei greutăţi proprii de aproape 1,9 tone. Timpul de 5,8 secunde pentru sprintul 0-100 km/h risipeşte orice urmă de îndoială în ceea ce priveşte potenţialul dinamic al acestui exemplar. Dacă totuşi mai simţi nevoia de certitudini, le descoperi peste tot, dacă treci în revistă arsenalul arondat sportivităţii pe care această linie de echipare o pune, generos, la dispoziţia ta. Dincolo de orice altceva se detaşează prestaţia motorului. Şi a transmisiei Steptronic Sport. De fapt, a modului admirabil în care colaborează cele două, indiferent de viteză sau de gradul de încărcare al maşinii. De la un mers paşnic, aproape banal, până la puseuri de forţă care te trimit cu gândul direct la depăşirile din cursele automobilistice care îţi taie respiraţia, versiunea xDrive 30d „ştie” să se mişte. Nimic de zis, pe lângă faptul că „ştie” mai trebuie să şi „poată”. Ori, acest model, exact prin asta se face remarcat: prin ceea ce poate să facă. Cu un minim de 340 Nm disponibili încă de la turaţia de ralanti, cuplul motor este excelent valorificat pe întreaga plajă de turaţii care se termină undeva la peste 4.500 rpm, acolo unde încă mai oferă o valoare competitivă – aproximativ 370 Nm. Oricum, între 1.700 rpm şi 2.700 rpm motorul oferă peste 600 Nm, cu o menţinere a valorii maxime a acestuia – 620 Nm – între 2.000 şi 2.500 rpm.

Așa că nu mă miră accelerările fulminante făcute în oricare din programele incluse în meniul „Driving Experience Control”. Chiar şi modul Eco Pro poate prezenta simptome de furie autentică dacă abuzezi acceleraţia şi foloseşti transmisia în modul sport automat. Direcţia precisă, tracţiunea integrală, suspensia adaptivă şi distribuţia perfect echilibrată a maselor conturează cu tușe îngroşate un comportament sportiv care ţi se strecoară, iremediabil, pe sub piele. Dar este încă departe de intensitatea maximă pe care o poate genera. Tot Eco Pro este şi programul care nuanţează cum nu se poate mai elocvent latura ecologistă a modelului. Funcţia „Coasting”, integrată în algoritmul acestei setări, este responsabilă de valori ale consumului instantaneu de circa doi litri când se rulează, în regim constant, cu 90 km/h în treapta a opta. Întreruperea legăturii dintre motor şi transmisie atunci când şoferul eliberează acceleraţia face să fie anulată rezistența la înaintare din partea motorului care îşi diminuează funcţionarea la regimul de ralanti. Nu mai vorbesc de rafinamentul tehnologiilor care îl alcătuiesc şi care îl fac să sune, în orice scenariu, aidoma unui motor pe benzină. Despre cutia automată Steptronic, nicio obiecţie.

Este foarte discretă, foarte rapidă în luarea deciziilor şi – odată luate – le pune în practică cu maximă hotărâre şi eficiență. „Oohooo!!!…” aud din dreapta mea când, furat de partea întunecată a condusului, decolez de la un semafor. Sunt în modul Sport + (disponibil exclusiv pentru variantele 30i, 30d şi M40i), cu levierul transmisiei în fereastra rezervată fie schimbării manuale în regim secvenţial, fie modului sport automat – cazul meu. Câteva zvâcniri pline de încordare şi extrem de puţine secunde mai târziu văd afişată pe panoul virtual al head-up display-ului viteza de 88 km/h. Treptele s-au înlănţuit armonios în pofida stresului mecanic pe care l-am creat. Accelerarea s-a derulat cursiv, nefiind lipsită de violenţă, dar cumva fără să bruscheze pe cât m-aş fi aşteptat. Sistemul de suspensie autoadaptiv gestionează cu precizie sarcinile dinamice generate în timpul frânărilor şi accelerărilor, tangajul, ca şi ruliul, fiind aproape eradicate. Constat că pragul până la care stabilitatea rămâne impecabilă este situat dincolo de cel de care propriul instinct de conservare nu poate să treacă. Selectarea programului Adaptive, care le include pe toate celelalte (Eco Pro, Comfort, Sport şi Sport+) relaxează mecanica şi îmi oferă răgazul necesar să mă bucur de spaţiul interior. Tratat într-o notă cromatică închisă, cu accente metalice date de ornamentele prinse în pachetul M Sport, habitaclul lui X3 este spaţios, elitist şi foarte comod. Patru pasageri de talie mare pot călători la drum lung în condiţii premium, spătarele banchetei spate putând fi reglate în funcţie de preferinţe. Portbagajul de cel puţin 550 litri adăugă funcţionalitatea recunoscută a unui SAV la aptitudinile sport tipice unui BMW. Prezenţa sistemului audio Harman Kardon cu 16 difuzoare şi equaliser pe șapte canale (100 Hz, 200 Hz, 500 Hz, 1 kHz, 2 kHz, 5 kHz şi 10 kHz) ridică ștacheta percepţiei calităţii şi, implicit, a nivelului de tehnologie existentă la bord. Din scaunul şoferului, învăluit de un aer cald, plăcut mirositor graţie sistemului Ambient Air, mă simt cu adevărat răsfăţat. Şi de ce nu ar fi aşa?…

Text: George DRUGESCU / Foto: Radu BUHĂNIŢĂ

 

Lasă un răspuns

(*) Obligatoriu. Adresa de e-mail rămâne privată


+ 7 = cincisprezece