TEST: BMW S 1000 R – Uzina de forță

,

207 CP şi 193,5 kg cu pachetul M (da, pachetul „M” a ajuns şi pe gama moto la BMW) ar putea spune totul despre superbike-ul S 1000 R… Şi totuşi, cifrele pălesc în fața sonorităţii apocaliptice a ralantiului care te avertizează brutal cu cine ai de-a face…

Uzina de forţă îşi găseşte cu greu loc în spaţiul mărginit de cadru. Oriunde te-ai uita, ai impresia că motorul dă pe dinafară întocmai precum conţinutul unei oale sub presiune la care capacul nu a fost bine pus. Aglomerarea de tehnologie şi metal de sub şa este dublată de un carenaj minimalist, minuţios proiectat pentru a tăia aerul precum trenurile Maglev, cu levitație magnetică. Un turometru gradat până la 15.000 rpm, ­slick-uri montate pe jante din carbon care cântăresc (împreună) 3,5 kg, ­multiple afişaje dedicate activităţilor sportive care pot arăta într-o singură reprezentare informaţii precum gradul de intervenţie al sistemului DTC (până la 40%), intensitatea frânărilor (până la 12 m/s2), unghiurile maxime cu care te înclini stânga-dreapta, alături de cele uzuale (turaţie, viteză, treaptă) sunt ultimul avertisment pe care îl primeşti înainte să decolezi. Oficial, durata zborului până la 100 km/h ar dura 3,1 secunde. Poate fi din cauza zgomotului infernal care mă înfășoară strâns sau a adrenalinei care clocoteşte în mine când accelerez, dar am sentimentul că până şi eu aş putea reduce simţitor această valoare fără să fac un efort prea mare.

De fapt, singurul efort pe care trebuie să îl fac – şi nu este mic deloc! – este acela de a mă agăţa cu toată puterea de ghidon ori de câte ori răsucesc maneta de acceleraţie. Mă simt de parcă aş face tracţiuni la bară fixă… Efortul fizic este compensat însă de o plăcere viscerală şi de valurile de adrenalină care dau o coloratură specială sentimentelor care te încearcă pe spinarea acestui bolid feroce şi compact. În ceea ce priveşte competențele mele ultra-sportive, îmi dau seama cam unde mă aflu după ce afişajul de care pomeneam mai sus prezintă sec evoluţiile mele stradale: înclinare maximă – 32°, intervenţie DTC – 15%, frânare maximă – 8 m/s2… Prin urmare, este o utopie să cred că voi ajunge să folosesc la potenţialul firesc setările fine ale DTC-ului reglabil sau precizia oferită de cinematica Full Floater Pro de la roata spate, cu amortizor reglabil pe o plajă de 4 mm (+ / – 2 mm) plasat departe de motor pentru a evita încălzirea care îi poate afecta precizia funcţionării. Cu o distribuţie a maselor revizuită – 53,8 % față (+ 1,5 %) şi 46,2 % spate – S 1000 RR este extrem de flexibil în ceea ce priveşte adaptarea la diverse scenarii de rulare, inclusiv la viteze reduse. Echilibrarea foarte bună a maselor îl face extrem de stabil şi manevrabil, ceea ce încurajează utilizarea sa zilnică. O surpriză extrem de plăcută este poziţia în care mă aşează tripleta ghidon-scărițe-șa. Cu o susţinere zdravănă oferită de rezervorul tip „cocoaşă” constat că sprijinul în încheieturi este relativ scăzut iar o undă de confort se strecoară convingător în călătoria pe care o oferă RR-ul. Iar acest aspect favorizează la rândul său utilizarea sa ca simplu mijloc de transport. Totuşi, chiar şi în absenţa pistei şi a semafoarelor de pe linia de start, BMW S 1000 RR este gata în orice clipă să-şi etaleze, fie şi o fărâmă, din potenţialul competiţional. Doar faptul că atinge 156 km/h în prima treaptă de viteză, cu motorul turat undeva pe la 14.500 rpm, ar trebui să fie edificator în privința recitalurilor sportive pe care le-ar putea da. Elocventă este şi rapiditatea uluitoare cu care motorul se calmează după ce îl turezi la maxim, pe loc. În mers, accelerările spontane, făcute din scurt, te introduc brutal în miezul unui taifun năprasnic. Peisajul se fluidizează, toţi cei care erau lângă tine se evaporă până şi din oglinzile retrovizoare iar zgomotul pe care îl laşi în urmă se apropie mai mult de cel făcut de avioanele de vânătoare în timpul forţajului decât de cel făcut de un vehicul terestru. Docil, dacă ai voinţă de fier şi reuşeşti să te stăpâneşti, S 1000 RR se conformează resemnat condițiilor impuse de traficul urban. Dar este gata în orice nanosecundă să îşi încordeze întreaga forţă pentru a te teleporta de pe drumurile publice direct în atmosfera vijelioasă a curselor din Superbike.

     Text/Foto: George Drugescu

 

Lasă un răspuns

(*) Obligatoriu. Adresa de e-mail rămâne privată


opt + 1 =