Soții Bertici, Duster-ul Neo și aventura de la „polul frigului”

,

Pare o poveste de film de Hollywood. Doi români, soț și soție, au plecat spre cel mai friguros loc de pe Pământ. Attila și Kinga Bertici au călătorit și la – minus 50 de grade, brrrr, te ia cu frig doar când spui temperatura, cu o Dacia Duster, căreia i-au spus „Neo”, după personajul principal din filmul „Matrix”. S-au întors cu portbagajul plin de povești, ne-au dezvăluit prin ce pericole au trecut și ce i-a „mânat” în această aventură.

Atilla Bertici: Bunicul meu a evadat dintr-un lagăr din Siberia, iar călătoriile mele au fost inspirate de povestea lui. Prima oară am plecat în anul 2018. Am fost cu fiul meu, cu o Dacia Logan, până la Vladivostok, la Oceanul Pacific. Am călătorit toamna și nu a fost foarte frig, așa că am rămas cu un gol în suflet… Atunci m-am gândit să mă duc până Oymyakon, o localitate cunoscută drept „polul frigului”.

Auto Test: Dar care a fost povestea bunicului? Cum a reușit să ajungă acasă după ce a evadat?

Atilla Bertici: A murit înainte să mă nasc, așa că îl cunosc doar din ce mi-au spus rudele. Eu am copilărit la țară, undeva lângă Satu Mare, iar acolo toată lumea știa aventura lui. El a fost reținut în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și a fost deportat. A stat închis, dar după șapte ani a reușit să evadeze. A plecat acasă pe jos, iar drumul a durat doi ani și jumătate. Rușii nu prea spuneau dacă evada cineva. În plus, se gândeau că dacă cineva reușește să fugă o să moară din cauza frigului, așa că au trimis în România un certificat de deces. Acasă îi făcuseră înmormântarea. Când a apărut a fost o veste extraordinară, de asta au aflat toți locuitorii din comunele învecinate. El le-a povestit că oamenii de rând, din fosta Uniune Sovietică, nu erau de acord cu politica lui Stalin și l-au ajutat cu mâncare, haine și acte false. Eu am rămas cu povestea asta și am vrut să „gust” puțin din Siberia. Așa a început prima aventură în anul 2018, când am fost cu băiatul, iar în expediția asta, cu soția, a fost ceea ce eu am numit „să pun dopul pe sticlă”.

Auto Test: Și cât a durat drumul?

Atilla Bertici: Am parcurs 24.000 de kilometri în 48 de zile, dar este adevărat că nu ne-am grăbit. De Crăciun ne-am oprit cinci zile la Novosibirsk, dar au mai fost și alte locuri unde am mai zăbovit să vizităm localități și să cunoaștem oameni.

Auto Test: Nu v-a fost teamă? Singuri, pe drum, doar voi doi…

Atilla Bertici: În Federația Rusă nu există probleme de securitate, cei care spun asta fac propagandă falsă. Este adevărat că în prima expediție m-am dus cu teama în suflet: nu mă gândeam decât la racheți ruși, cuțite, arme și gaze lacrimogene. După prima expediție mi-am dat seama că pot să merg liniștit cu soția. În cele două expediții nu am avut nicio problemă, nu ne-a spus nimeni nici „du-te mai încolo”. Polițiștii sunt foarte înțelegători, iar cei care spun altceva vă mint. Am depășit linia continuă, ne-au oprit polițiștii și ne-au avertizat, iar la plecare am făcut poze împreună.

Auto Test: Cum s-a descurcat mașina în această călătorie desfășurată în condiții extreme?

Atilla Bertici: Excelent! Chiar am fost cu ea la service și mecanicii mi-au spus că toate sunt în regulă după atâta amar de drum, în condiții foarte grele. Am avut emoții mari când am mers cu ea la temperaturi mult sub cele pentru care a fost proiectată. Mașina ne-a făcut semn că nu se simte bine, dar nu s-a oprit și a mers mai departe.

Auto Test: Și cât a fost de frig? De aici nu prea ne dăm seama cum este să mergi la -40 de grade Celsius…

Atilla Bertici: De-ar fi fost doar atât… Pe timp de iarnă este îngrozitor de frig în depresiunea unde se află Oymyakon și Tomtor, practic două sate. Rușii au făcut un drum nou ca să ajungi la Magadan, care nu mai trece prin Tomtor, tocmai pentru că mașinile se stricau și oamenii mureau. În această zonă s-au înregistrat foarte multe decese. Acum doar turiștii se mai aventurează pe drumul vechi, ca să ajungă la Oymyakon. Nici rușii nu înțeleg de ce este atât de frig în această depresiune. Am intrat aici la -35 de grade Celsius și am ajuns brusc la -50 de grade. Scăderea asta s-a înregistrat în mai puțin de cinci kilometri. A fost ceva uluitor!

Auto Test: Acesta este momentul în care se alătură discuției și soția lui Atilla:

Kinga Bertici: Mașina a început să facă la fel ca un elicopter, zgomotul era foarte puternic. Nu știam ce se va întâmpla și ne temeam că o să se oprească motorul.

Atilla Bertici: La o temperatură mai scăzută de -40 de grade Celsius toți martorii de la bord o iau razna… calculatorul nu mai știe ce se întâmplă. De asta a fost așa de zgomotoasă, credeam că o să se rupă.

Mașina conducă de Attila Bertici a primit numele Neo după personajul principal, interpretat de Keanu Reeves, din celebrul film „Matrix”.

Auto Test: La un moment dat, v-am văzut în filmulețe că vorbeați în șoaptă, deși nu mai era nimeni cu voi în mașină…

Kinga Bertici: În viața mea au fost multe momente în care mi-a fost frică, dar așa frică, cum am trăit atunci, niciodată! Am mers 150 de kilometri și nu puteam să vorbim unul cu celălalt.

Atilla Bertici: Ne-am gândit să ne întoarcem. Unii mi-au zis că ar fi fost mai bine să facem asta, poate prindeam a doua zi o temperatură mai ridicată. (Râde) Noi știam că nu există decât varianta să fie mai frig… Voiam să mă întorc să cer sfatul unui prieten, inginer, dar când făceam acest plan ne-am dat seama că suntem cam la jumătatea distanței și am decis să mergem mai departe până la Tomtor.

„În frigul ăla, când sunt -50 de grade Celsius, dacă ți se întâmplă ceva cu mașina, în jumătate de oră ești mort”.

Auto Test: Am văzut că v-ați dat jos din mașină. Cum se comportă corpul la -50 de grade Celsius?

Kinga Bertici: Frigul doare! Rău de tot! Când ieși în frigul ăla parcă te înțeapă ceva. Nasul îți îngheață și nu mai poți să tragi aer. Nu am mai trăit așa ceva.

Atilla Bertici: Ne-a spus un doctor că de la -45 de grade Celsius, corpul omului se deshidratează foarte rapid. Frigul ăla trebuie simțit… este tare greu de descris. Este o senzație „faină”, îți recomand să încerci (râde). Ieși afară, la -50 de grade, cu o cană în care ai apă clocotită și când o arunci se transformă în zăpadă.

Auto Test: Am văzut că ați trecut și peste un râu înghețat. Nu este riscant?

Atilla Bertici: Râul Lena era înghețat piatră și l-am traversat. În Lena sunt niște izvoare de apă caldă și trebuie să le ocolești. Noi mergeam și la 20 de metri vedeai gheața topită și apa caldă cum ieșea afară. Este foarte riscant! În Rusia ne-am ghidat cu „Yandex”, aplicația lor de navigație. Este foarte utilă, știe chiar și traseul pe gheață. Pe acolo merg și camioane de câteva tone. Este incredibil.

Auto Test: Ce ați mâncat acolo?

Kinga Bertici: Ei gătesc foarte gras și mănâncă niște chestii de care noi nu prea ne atingem: carne de cal, lapte de iapă… Ei nu folosesc condimente și simți foarte puternic gustul de carne.

Atilla Bertici: Mănâncă multe chestii crude. Pentru noi nu a fost foarte bun, dar a trebuit să ne adaptăm.

Auto Test: Cum ați ajuns în această echipă? De ce ați plecat cu soția?

Atilla Bertici: Nu cred că aveam de ales (râde), aș fi găsit-o în portbagaj…

Kinga Bertici: (Foarte serioasă) Nu am plecat ca soț și soție. Echipa a fost compusă din „șofer coordonator” și „ajutor”. A fost interesant că am trăit multe lucruri frumoase. Când vezi ceva ce îți place, care este prima reacție? Îți suni bărbatul și îi povestești ce ai văzut și prin ce ai trecut. Acum nu a fost cazul, toate lucrurile le-am văzut împreună. Pe mine m-au mai apucat și gândurile mai puțin plăcute, dar mi-a zis: „Hei, femeie, ai vrut în expediție”.

Atilla Bertici: Este bine să pleci la drum cu cineva care îți este apropiat: știi că nu fuge dacă apare o problemă (râde). Vorbesc foarte serios, mi-a fost un real sprijin în această călătorie.

Auto Test: Știu că ați avut și o altă problemă. Ați rămas fără portofel. Înțeleg că aveați acolo actele și peste patru mii de euro…

Atilla Bertici: A fost o palmă pentru mine. Eu am pierdut portofelul și eram chiar în primele zile. Am fost la poliție și au fost foarte drăguți. O doamnă polițistă ne-a întrebat la un moment dacă ne este foame și ne-a dat bani să ne luăm ceva de mâncare. Nu mai aveam niciun ban la noi. Atunci am avut un moment greu, că era în perioada sărbătorilor și nu putea nimeni să ne trimită bani. Până la urmă, ne-a ajutat cineva printr-un prieten de-al lui din zonă, care ne-a împrumutat bani să continuăm drumul.

Auto Test: Unde ați dormit în acele nopți friguroase?

Atilla Bertici: Am dormit foarte mult la localnici. Oamenii au fost senzaționali, au împărțit cu noi ce au avut. Țin minte că am dormit o noapte la o familie care stătea într-o garsonieră. Am stat patru oameni într-o cameră.

Kinga Bertici: Ne-am simțit foarte bine, parcă eram în familie. Ne-am cazat, de multe ori, la oamenii care ne scriau pe pagina de Facebook. După călătoria asta am învățat să fim mai oameni. Să-ți ofere cineva casă și masă, fără să te cunoască… Nu știu dacă, înainte de călătoria asta, noi am fi făcut la fel.

Atilla Bertici: Am dormit și în casa unor oameni pe care îi cunoscusem de zece minute. Ne-au primit extraordinar. Am mâncat, am băut și o vodcă…. tare bună.

Auto Test: Ce recomandați celor care vor să meargă pe același drum?

Atilla Bertici: Să nu fie nebuni ca noi! Să nu meargă doar cu o mașină! Vreau să scrieți cu semnul exclamării!!!! Noi am riscat foarte mult!

Kinga Bertici: Am avut noroc!

Atilla Bertici: Așa este! Este imposibil să nu pățești ceva pe drum. Cu o singură mașină riscul este mai mare ca atunci când urci pe Everest. În frigul ăla, dacă ți se întâmplă ceva cu mașina, în jumătate de oră ești mort. Nu ai nicio șansă! Nu vine nimeni după tine noaptea, iar până dimineață… Nu cred că a mai fost cineva cu o singură mașină și am căutat mult pe internet… Cei din regiune, când merg dintr-un sat în altul, se deplasează cu două mașini. Primarul din Oymyakon ne-a certat, dar ne-a certat serios și a zis: „Sunteți nebuni, să vă fie rușine că vă riscați viața pentru a vedea un sat”.

La Oymyakon, pe timp de iarnă sunt și -50 de grade, iar vara, temperatura ajunge la 30 de grade Celsius. Meteorologii au măsurat aici -71,2 grade Celsius, în anul 1924.

Auto Test: Mai aveți și alte călătorii în plan?

Atilla Bertici: O să facem curând, cred că în luna septembrie, un traseu frumos. Mergem din nou în Siberia, la lacul Baikal, în Mongolia și vrem să urcăm în Pamir, cu mașina, la peste 4.000 de metri. Mergem zece mașini. Va fi o nouă afacere pentru noi: să oferim și altora experiența unor expediții. Vrem să îmbinăm pasiunea de aventură și pasiunea pentru mașini. Vor fi expediții ceva mai riscante, nu mergem până în Germania pe autostradă.

Kinga Bertici: Avem multe planuri să facem expediții de 20 de zile, de 40, de 50 de zile.

Auto Test: Cu ce vă ocupați când nu mergeți în expediții și când nu faceți planuri de călătorii?

Kinga Bertici: Am o școală de gătit, dar predau și la un liceu din Satu Mare. Când am plecat în expediție era vacanță, așa că nu au fost probleme. Vreau să-ți mai spun ceva. Mi-a fost frică să plec la drum, dar curiozitatea a fost mai mare. Nu am avut regrete, dar mi-a fost frică.

Atilla Bertici: De opt ani cânt într-o formație cu fratele meu. Am și o emisiune care se difuzează la o televiziune din Ungaria, dar am și o mică afacere prin care montăm scene la spectacole, festivaluri. De asta nu m-am dus în expediție în iunie. Vara muncim și facem bani pentru călătorii.

Interviu publicat în nr. 243 – martie 2020 – al revistei Auto Test

Foto: Kinga&Attila Bertici

 

Lasă un răspuns

(*) Obligatoriu. Adresa de e-mail rămâne privată


× unu = 8