Renault 16: Regina șoselelor

,

Pe vremuri i se spunea „Regina Șoselelor”. Era elegantă, distinsă, șarmantă, iar proprietarul era admirat de românii care reușeau, cu mare greutate și sudoare, să-și cumpere o Dacia. Iris Aloman a făcut parte din categoria celor norocoși. Și-a cumpărat Renault 16, a îngrijit-o cum se cuvine, iar mașina arată impecabil și după jumătate de veac.

Iris Aloman: Mașina am cumpărat-o de nouă în anul 1967 și în acești 50 de ani am fost unicul proprietar. Am luat-o de la un samsar, iar prețul ei a fost 100.000 de lei. În magazin costa 72.000 de lei, dar trebuia să aștepți vreo câțiva ani ca să o poți cumpăra, dacă aveai noroc să o cumperi…
Auto Test: La vremea respectivă nu erau prea mulți români care să-și poată cumpăra Renault…
Iris Aloman: Doar cei din familia Ceaușescu și vreo câțiva oameni importanți din aparatul de stat conduceau acest model căruia i se spunea „Regina Șoselelor”. Noi nu făceam parte din nomenclatură, dar am avut noroc. Țin minte că lucram la farmacie… se uitau trecătorii la mine și se întrebau cine este tânăra cu plete care conduce Renault 16 (râde).
Auto Test: Automobilul are 50 de ani, dar văd că arată foarte bine.
Iris Aloman: Este o mașină foarte iubită, mă întreabă oamenii dacă o țin în sufragerie. Din păcate nu pot să o urc la etaj (râde), dar i-am luat un garaj pe care am plătit 12.000 de euro. Este important să știu că este ferită de ploi și zăpezi. În `67, când am luat-o, am achiziționat și un motor de rezervă nou. Mă gândeam, la vremea respectivă, că o să conduc acest Renault toată viața, fără să mai iau altă mașină. Motorul original l-am schimbat acum câțiva ani. Nu obosise, dar îmi era milă să văd cum ruginește, în garaj, motorul de rezervă.
Auto Test: Ați avut probleme cu ea?
Iris Aloman:Nu s-a stricat niciodată, dar să știți că m-am ocupat foarte mult de ea. Merge impecabil, arată foarte bine, iar prietenul meu, Mircea Istrate (n.r. proprietarul Daciei verzi din numărul trecut) m-a ajutat foarte mult să o mențin în stare bună.
Auto Test: Ați călătorit mult cu ea?
Iris Aloman: Foarte mult. Începe să „mă lase memoria” câte amintiri am cu ea. Cu acest Renault am fost la cununia mea, dar și în multe excursii prin țară. De multe ori am și dormit în ea.
Auto Test: Cei din familie ce spun de pasiunea dumneavoastră?
Iris Aloman:Fratele meu este medic și îmi spune mereu: „Arunc-o la fier vechi! Ce o mai ții?”. Vreau să o las moștenire băiatului meu. Ștefan este frumos, deștept și în câteva luni se însoară, acum îi renovăm apartamentul. El este medic neurolog și a absolvit și facultatea de psihologie. Medicina este grea, iar neurologia este printre cele mai grele specializări. Și-a ales o meserie dificilă, dar a vrut ceva care să-l motiveze și să-i pună mintea la contribuție în fiecare moment.
Auto Test: Îi plac mașinile?
Iris Aloman: Nici măcar nu are permis. Găsește mereu scuze: ba că nu are timp, ba că nu a găsit unde să meargă la cursuri… spune că este obosit. Nu-i plac deloc mașinile. Eu îi spun că fără mașină este mort, că este foarte distractiv, el „nu” și „nu”.
Auto Test: Nu vă este teamă că, într-o bună zi, o să renunțe la mașină?
Iris Aloman:La un moment dat l-am „testat” și am dat numărul de telefon unui domn interesat să o cumpere. Omul m-a sunat și când a auzit băiatul meu că vorbesc de Renault 16, a venit la mine și mi-a spus speriat: „Sper că nu ai de gând să o dai”. Mi-a spus să nu îndrăznesc să-i vând mașina (râde).

Acesta este actul de vânzare-cumpărare, în original, al maşinii Renault 16. Documentul a fost semnat pe 24 iunie 1967.

Auto Test: De unde aveți pasiunea pentru mașini?
Iris Aloman: Nu știu, am fost atrasă din copilărie de domeniul auto-moto: la 14 ani conduceam motocicleta tatălui meu, deși nu aveam voie. Am fost cam băiețoasă. Știu că din afară pare puțin ciudat: o femeie în această „lume a bărbaților”. Sunt una dintre puținele femei care merge la evenimentele Retromobil, iar compania este foarte plăcută. Au fost momente în care i-am avut alături pe Călin Popescu Tăriceanu, Ion Țiriac, dar și alți oameni importanți. Nimeni nu face caz din asta, nu există oameni înfumurați, ne spunem pe numele mic și ne bucurăm de pasiunea noastră. Oamenii cu pasiuni sunt… oameni deosebiți.

Text / Foto: Sorin BARBU

 

Lasă un răspuns

(*) Obligatoriu. Adresa de e-mail rămâne privată


trei × = 3