S-a tot auzit de câte ori au fost prezentate știri cu accidente în media sau de pe la amici, de cum au scăpat unii nevătămați cu ajutorul airbagurilor. Evident că v-ați întrebat ce s-a întâmplat și mai ales cum anume.
Mai întâi să stabilim ce sunt airbagurile. Sunt dispozitive de siguranță pasivă care fac parte din structura oricărui automobil modern și au rolul să reducă riscurile de vătămare a ocupanților locurilor din cabina acestuia împotriva unui impact frontal sau lateral.
Așa cum ați ghicit, sunt de fapt niște perne care se umflă ultrarapid cu o viteză de peste 320 km/h sau, dacă vă este mai la îndemână, cam cât vă ia să clipiți o singură dată!
Ce se întâmplă în acest caz? Legile fizicii spun că în cazul unui impact, atunci când se află într-un automobil, corpul uman are tendința să-și continue mișcarea cu viteza pe care a avut-o mașina înainte de oprirea bruscă sau reducerea drastică a vitezei. La fel va face orice fel de obiect care nu a fost ancorat. Așa că, pe lângă faptul că vă puteți lovi serios de structura mașinii, vă mai pocnesc, cu sau fără grație, și obiectele lăsate vraiște prin interiorul acesteia, ca să nu pomenim și de eventualii pasageri fără centura de siguranță pusă.
Cu alte cuvinte oprirea impulsului unui obiect necesită o forță care acționează pe o anumită perioadă de timp. Atunci când o mașină se izbește de o structură, forța necesară pentru oprirea unui obiect este foarte mare, deoarece impulsul mașinii s-a schimbat instantaneu, în timp ce al pasagerilor nu. Iar partea proastă este că nu prea aveți la dispoziție timp să reacționați. Așa că este momentul în care orice sistem suplimentar de reținere trebuie să ajute la oprirea pasagerului, însă cu cât mai puține daune posibil. Și da, ați remarcat bine, la sisteme de reținere intră atât centurile de siguranță cât și airbagurile.
Așa că rolul unui airbag este să încetinească mișcarea spre înainte a pasagerului, cât mai uniform posibil, într-o fracțiune de secundă. Sunt trei componente ale unui airbag care permit acest lucru. Mai întâi este perna propriu-zisă (sau sacul…) care este realizată dintr-o țesătură subțire din nailon, pliată în volan sau bord sau, mai nou, pe scaun sau ușă.
Apoi este senzorul, adică dispozitivul care îi „spune” sacului să se umfle. Declanșarea se întâmplă atunci când viteza minimă de coliziune este între 16 și 24 km/h. Un comutator mecanic este rotit atunci când există o schimbare de masă și închide un contact electric „spunând” senzorilor că a avut loc un impact.
Și apoi urmează umflarea airbagului printr-o reacție chimică rapidă prin care se produce azot în urma unei miniexplozii. Cam o secundă mai târziu, gazul se disipează rapid prin găurile mici din pungă dezumflând-o, astfel încât să vă puteți mișca.
Apropo de pulberea aceea albă ieșită din airbag. Este de fapt amidon de porumb sau pudră de talc, care este utilizată pentru menținerea pernei flexibile și lubrifiată în timp ce stă strânsă în locașul său.
Totuși este bine să știți că forța unui airbag îi poate răni pe cei care sunt prea aproape de el. Cercetătorii au stabilit că zona de risc pentru airbagurile șoferului o reprezintă primii 5 până la 8 cm ai procesului de umflare. Așa că amplasarea la 25 cm de airbagul șoferului vă oferă o marjă clară de siguranță, distanță măsurată de la centrul volanului la sternul dumneavoastră.
Însă, până la urmă, scopul unui airbag este să încetinească viteza pasagerului la zero, cu solicitări fizice minime sau de preferat, deloc, dar nu va avea niciun efect dacă centura de siguranță nu este pusă.
