Oprirea în siguranță

,

De câte ori vi s-a întâmplat să fiți în situația în care aflați la volan a trebuit să vă urcați cu ambele tălpi pe pedala de frână în speranța că mașina proprie se va opri mai repede când șoferul din față a frânat pe nepusă masă? Indiferent dacă v-ați oprit la un fir de mustață de parașocul mașinii din față sau vă gândiți deja la o „amiabilă”, este momentul în care vă dați seama că distanța de oprire în siguranță contează.

Cu alte cuvinte „faza aia cu păstrarea distanței” de la televizor este pe bune. Și bineînțeles este direct proporțională cu viteza cu care vă deplasați.
Dar despre ce vorbim? Distanța de oprire este spațiul pe care mașina l-a parcurs după ce puneți frână la o viteză permisă de condițiile dvs. de rulare. Veți spune că există diferite variabile care o afectează și nu este vorba doar starea suprafeței drumului. Starea anvelopelor, a frânelor mașinii și a vremii sunt la rândul lor factori care determină cât de curând se va opri mașina.
Ok, însă îl omiteți și pe cel aflat la volan. Cu alte cuvinte distanțele de oprire constau în timpul parcurs în urma reacției șoferului și timpul parcurs în timpul frânării. Așa se face, de exemplu, că la o viteză de 50 km/h vă trebuie 19 metri să frânați propriu-zis până să opriți mașina, la care adăugați încă 14 metri, adică un teren de badminton, pe care îi parcurgeți până să vă dați seama că trebuie să o faceți. Adică este vorba despre timpul dvs. de reacție și de timpul frânării efective. Iar factorii care îl influențează negativ pe cel de la volan sunt deja arhicunoscuți: oboseala, consumul de alcool, medicamentele contraindicate (adică sedative, antialergice, somnifere sau tranchilizante) și drogurile.
Pe partea mecanică, timpul necesar frânării este influențat de starea sistemului de frânare, de uzura pneurilor, starea drumurilor, condițiile meteorlogice sau repartizarea ­incorectă a încărcăturii.
Zona delicată rămâne totuși orașul având în vedere că agitația rutieră, care generează nervozitate la volan, și mersul în coloană fac parte de mult timp din realitățile zilnice ale șoferilor și sunt deja atribute importante ale mobilității urbane. Însă și aici și în afară tot trebuie să ne amintim să păstrăm o distanță sigură față de mașina din față. Doar că acum distanța sigură este dată de viteza de deplasare a coloanei de automobile și mai ales de atenția la volan, anticiparea comportamentului participanților la trafic și, evident, de timpul de reacție al șoferului.
Cum se face chestia asta? Regulamentele de circulație impun ca fiecare șofer să păstreze o distanță sigură față de vehiculul din față, dar nu spun și care ar fi aceea. Iar o concluzie că cel de la volan trebuie să păstreze o distanță față de mașina din față, încât să poată reacționa la timp ca să evite o situație neplăcută, nu-i prea lămuritoare.
O metodă destul de mult folosită este cea a celor „două secunde”. Acestea reprezintă timpul pe care cel de la volan îl are la dispoziție ca să poată să-și dea sema de pericol și să reacționeze în consecință. Dacă sunteți în spatele unei mașini vă luați un punct de reper fix pe lângă care aceasta a trecut (copac, marcaj rutier, semn de circulație, clădire, panou de reclamă, stâlp de iluminat etc.) și încercați să rostiți (tare sau în gând), respirând normal, „oare sunt prea aproape de mașină?”. Altă variantă, mai uzuală, este „doar un prost încalcă regula de două secunde”. Și tot cam atât vă ia să o spuneți. Dacă ați trecut de reper înainte să terminați de rostit enunțul înseamnă că sunteți într-adevăr prea aproape și ar fi bine să-l lăsați să se îndepărteze. Totuși metoda este mai potrivită pentru condiții de drum uscat, pentru că pe ploaie sau zăpadă lucrurile se schimbă, iar distanțele ar trebui să se dubleze și chiar tripleze. Adică să repetați de două sau trei ori enunțul, cu riscul ca acesta să se transforme într-o plictisitoare litanie.
O altă variantă, mai bătrânească, spune să împărțiți la doi viteza cu care vă deplasați, iar rezultatul obținut să reprezinte distanța de siguranță față de mașina din față. Aceleași proporții este bine să le păstrați când vremea este potrivnică, iar condițiile de rulare nu sunt tocmai ideale. Însă, până la urmă, cu atenția sporită și nealterată, cel mai important lucru este să ajungeți la destinație în cele mai bune condiții, chiar dacă drumul își ia tributul său de timp. Și de preferat, nu din cauza unei „amiabile”.

 

Lasă un răspuns

(*) Obligatoriu. Adresa de e-mail rămâne privată


cinci + 3 =