MApN: Mareşal – Vânătorul de tancuri

,

maresal_m05_00De multe ori necesităţile apărute pe lina frontului au dus la dezvoltarea de noi unităţi şi utilaje de luptă. Este şi cazul vânătorului de tancuri Mareşal, dezvoltat în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial de un colectiv de proiectare din România.

Echipa de proiectare: cpt. ing. Gheorghe Sîmbotin, mr. Nicolae Anghel, ing. Constantin Ghiulai, ing. Radu Veres şi lt.col. Paul Drăghiescu. Acesta din urmă a propus montarea tunului Reșița pe variantele finale ale conceptului.

Echipa de proiectare: cpt. ing. Gheorghe Sîmbotin, mr. Nicolae Anghel, ing. Constantin Ghiulai, ing. Radu Veres şi lt.col. Paul Drăghiescu. Acesta din urmă a propus montarea tunului Reșița pe variantele finale ale conceptului.

Țara noastră a intrat în război slab echipată comparativ cu nivelul tehnicii din acel moment, iar luptele care au urmat pe frontul de răsărit, mai ales începând cu anul 1942, aveau să confirme acest fapt. Întâlnirile cu blindatele sovietice care atacau în număr mare puneau unitățile româneşti în dificultate prin lipsa unui echipament eficient în lupta antitanc. La cererea factorilor de decizie din Armata Romană au început demersurile pentru realizarea unui blindat dedicat luptei antitanc, dar care să poată să fie produs de industria de armament din România, în baza resurselor materiale și tehnologice disponibile. Experienţa în proiectare se rezumase până în acel moment la modificarea armamentului din dotare sau a celui de captură de pe front. Exemple în acest sens sunt modelele TACAM R-2, un car de luptă antitanc dezvoltat prin transformarea tancului Skoda R2, şi TACAM 60 care avea la bază șasiul tancului sovietic T60, în urma capturării pe front a mai multor unităţi de acest tip. Transformarea presupunea, în mare, renunţarea la turela mobilă şi montarea unui tun eficient împotriva adversarilor.

maresal_m05_02 maresal_m05_01 maresal_m05_03Echipajul  era protejat de o carcasă blindată. Înălţimea mare a acestor blindate rezultate din modificările tancurilor inițiale le făcea însă mai uşor de observat pe câmpul de luptă. Echipa de proiectare a realizat şase prototipuri, primele patru (00, 01, 02, 03) având la bază şasiurile unor tancuri şi tunuri de captură, iar ultimele două (04, 05), având un șasiu dezvoltat local şi echipat cu tunul antitanc românesc calibrul 75 mm, model 1943 Reșița. Acesta era o piesă de artilerie foarte performantă. Partea remarcabilă a proiectului o reprezintă conceptul propus care reușea să înlăture neajunsurile primelor blindate modificate. O cazemată metalică „trapezoidală”, ale cărei planuri înclinate pe toate laturile plecau imediat de la nivelul superior al şenilelor. Unul dintre avantajele acestei abordări era înălţimea redusă a blindatului. Comparativ cu TACAM R-2 care avea 2,32 m înălţime, conceptul Mareşal 05 avea 1, 53 m.

Jagdpanzer38 ( Hetzer ) Acest fapt îl făcea mai dificil de reperat vizual pe câmpul de luptă. La testele efectuate în poligon cu acest blindat au fost observatori şi din partea armatei germane. Încântaţi de valoarea conceptului, aceştia, ajutaţi de anvergura industriei germane, au implementat rapid un blindat similar având la bază componente de la cele aflate în producţie. Aşa a apărut mult mai cunoscutul Jagdpanzer 38 (Hetzer), foarte apreciat pe linia frontului. Prăbuşirea frontului estic şi schimbarea politică din România au dus în final la confiscarea acestor prototipuri şi a documentaţiei aferente de către sovietici. Rămâne însă remarcabilă contribuţia ţării noastre în materie de blindate prin conceptul novator propus care a dat naştere unei game noi de unităţi de luptă.

Text: Gabriel MANOLE / Foto: 3dexport-Panaristi, Germanwarmachine

 

Lasă un răspuns

(*) Obligatoriu. Adresa de e-mail rămâne privată


doi + 7 =