Jacopo Hosciuc – Românul „de aur” din Italia

,

Jacopo Hosciuc este un puști blonduț, agil, cu privire ageră și zâmbitoare. Câștigă numeroase competiții moto din Italia și de fiecare dată urcă pe podium cu steagul României. Crește inima în el când aude imnul național. Italienii îl știu bine și îl admiră, doar de acasă nu primește niciun semn. Federația de la București nu-l ajută cu nimic pe Jacopo, așa că singurul sprijin rămâne tatăl său, Adrian Hosciuc, care lucrează în Italia de mai bine de 20 de ani.

Adrian Hosciuc: Am plecat din ­România acum aproape 20 de ani. Așa erau vremurile… Mai mulți prieteni de-ai mei își găsiseră de lucru în străinătate și m-am gândit că ar fi bine să câștig mai mult și să-mi fac un rost. Acum locuiesc la Roma și mă ocup de scenografie la un studio de film din oraș.
Auto Test: Ați plecat de mult timp din țară, în anul 1997, băiatul s-a născut în Italia…
Adrian Hosciuc: Și reprezintă România. Din păcate federația de la București nu-l ajută (dă din cap trist). Am tot așteptat vreme de opt ani, dar nu s-a întâmplat nimic. Băiatului meu îi cântă imnul României la competițiile din Italia, dar de la oficialii de acasă nu am primit niciun semn. Sperăm, la un moment dat, să găsim pe cineva care să creadă în Jacopo. Italia are 25 de sportivi de vârsta băiatului meu pe care îi ajută.
Auto Test: Când ai mers prima oară cu motocicleta?
Jacopo Hosciuc: Aveam patru ani când m-am dus la un circuit aflat lângă Roma, acolo m-am urcat prima oară pe o motocicletă. Mi-a plăcut foarte mult așa că tata a fost nevoit să cumpere, în acea zi, mai multe bilete de intrare pentru că nu mai voiam să plec de lângă circuit (râde). La standul unde se închiriau motociclete lucra un român, Marian Asavei se numea, care ne-a spus că a văzut mulți copii care plângeau și nu voiau să plece acasă, iar după aceea nu au mai dat pe la circuit. Cu mine lucrurile nu au stat așa. Au trecut opt ani de atunci, dar mă întorc mereu, cu aceeași plăcere, pe acel traseu. Și de fiecare dată am emoții și sunt încărcat cu adrenalină, la fel ca la prima vizită.

Jacopo alături de „corsarul” Max Biaggi, de patru ori campion mondial la clasa 250 cc

Auto Test: Când a fost primul concurs?
Jacopo Hosciuc: După trei săptămâni de la prima aventură pe circuit. Am participat la o cursă în care au alergat sportivi cu experiență și am terminat pe locul 7 din 16 concurenți.
Auto Test: Ai emoții înaintea unui concurs?
Jacopo Hosciuc: Am emoții, sigur că da, mă tem să nu fac greșeli. Înainte de cursă vorbesc destul de puțin și încerc să mă concentrez. Mă gândesc la start, la viraje și la depășiri, îmi fac un plan, de care încerc să mă țin, dar sunt și multe momente în care improvizez în funcție de ce se întâmplă.

Jacopo și Adrian dorm, de cele mai multe ori, în cort în nopțile în care sunt plecați la competiții.

Auto Test: Care a fost cea mai grea cursă?
Jacopo Hosciuc: A fost în acest sezon, pe circuitul de la Misano, în campionatul italian, aici am obținut primul succes din acest an. Lupta a fost grozavă. Cu câteva tururi înainte de final mă aflam pe primul loc, dar am fost depășit. Nu m-am pierdut cu firea și am revenit rapid pe primul loc. Atunci au început emoțiile. Mă gândeam să nu fiu iar depășit și am început să alerg tot mai tare. Cred că fugeam de frică. Am terminat cursa pe primul loc și când m-am văzut pe podium am „explodat” de fericire, iar când mi-a cântat imnul… nici nu am cuvinte să spun ce am simțit. Nu este ușor să te impui într-un campionat puternic, precum cel italian. Oamenii au fost foarte mirați când au auzit imnul României, iar eu am fost tare mândru să pot aduce „tricolorul” nostru.
Adrian Hosciuc: Îmi dau lacrimile și sunt tare mândru când aud că fiului meu îi cântă imnul, iar italienii ne arată respect. Anul acesta a fost foarte bun. Din 12 sesiuni, de 11 ori a ajuns pe podium, iar de trei ori a ocupat primul loc.
Auto Test: Ai mai și căzut?
Jacopo Hosciuc: (Râde) Se poate altfel? Prima oară am avut clavicula fracturată, apoi cotul de la mâna stângă. Ce am mai avut… Mi-am rupt un deget și am avut și entorsă. Este un sport riscant, dar nu mai pot fără să mă urc pe motocicletă. Mă încearcă o frică, care îmi place foarte mult. Iubesc adrenalina asta! În competiții sunt multe pericole. Cel mai tare mă tem de momentul în care sportivul din față alunecă. Suntem foarte aproape unii de ceilalți și atunci nu ai prea multe variante, toate riscante: ori dai peste cel care a căzut și riști un accident groaznic, ori te arunci de pe motocicletă, înainte să-l lovești, și te poți accidenta foarte rău.

Familia Hosciuc, pe metereze, la circuit

Auto Test: Cum se împacă școala cu sportul?
Jacopo Hosciuc: Am 13 ani și sunt în clasa a opta. Mă descurc la școală, dar îți spun sincer că-mi place mai mult când sunt pe motocicletă, pe circuit.
Auto Test: Aveți emoții la curse?
Adrian Hosciuc: Sunt foarte mândru când îl văd că se luptă cu cei mai buni piloți din sistemul italian. Am emoții mari de tot, mai ales când merge cu viteză și îl văd că a căzut. Mi se oprește inima de frică și mi se pare o veșnicie până în momentul în care se ridică și îmi face semn că totul este în regulă.
Auto Test: Soția ce spune? Nu se teme?
Adrian Hosciuc: Mama lui Jacopo nu poate să vină mereu la competiții. Cineva trebuie să și muncească (râde). Avem și o fiică, Benedetta, de 15 ani. Când au timp vin amândouă la cursă și au emoții alături de noi. Suntem cu toții foarte mândri de Jacopo.

Interviu și foto realizate de Sorin BARBU

 

Lasă un răspuns

(*) Obligatoriu. Adresa de e-mail rămâne privată


× trei = 27