Italia – Dolce far niente

,

Dacă simți adesea că viața a început să semene cu un roller coaster din care vrei să cobori pentru câteva zile, îți recomand o vacanță. Și nu oriunde, ci în sudul Italiei, unde localnicii par să fi dus la rang de artă renumitul dolce far niente. Aici vei putea să te bucuri leneș de timpul tău, să vizitezi fără a fi pe fugă și să vezi locuri interesante fără să ­trebuiască să faci programări.

Poți merge în „tocul cizmei” pentru o astfel de vacanță mai ales în afara sezonului. Clima este plăcută, cazările au prețuri decente iar, biletele de avion pot fi suspect de ieftine. Dacă ai și compania potrivită, deja ai toate ingredientele pentru o vacanță reușită. Eu am ajuns în Bari împreună cu sora mea și cu cele două fete ale noastre și am găsit un oraș suficient de sigur pentru a ne plimba singure prin orice zonă, indiferent de oră. Inițial am vrut să închiriem o mașină cu care să ne deplasăm în cele cinci zile de vacanță. Prețul total ar fi fost (daca am fi făcut rezervarea pe internet, cu cel puţin o zi înainte de plecare) în jur de 40 de euro pe toată perioada. Cum nu am fost suficient de hotărâte, am încercat să închiriem direct din aeroport. Prețul de 3-4 ori mai mare cerut aici ne-a făcut să renunțăm la plan și să ne bazăm doar pe transportul în comun – ceea ce s-a dovedit a fi o alegere foarte bună! Din aeroport până la gara centrală din Bari se poate merge cu autobuzul 16 (1 euro biletul), cu shuttle bus-ul (4 euro) sau cu trenul (5 euro).
Bari în sine nu este spectaculos. O tură pe pietonală, alta pe Lungomare (promenada care se întinde paralel cu marea), o vizită la castel şi la biserica unde sunt moaştele Sf. Nicolae și plimbările prin Centrul Vechi și gata, poți spune că le-ai făcut pe toate. De aici însă, în jumătate de oră, poți ajunge la Polignano, într-o oră poți merge să vezi căsuțele trulli din Alberobello, iar într-o oră și jumătate de mers cu trenul gata, ai ajuns la Matera.
Orașul este rățușca cea urâtă a Italiei. Matera este al doilea cel mai vechi oraș locuit permanent din lume, după Petra.  Matera este un muzeu în aer liber și este unul dintre cele mai spectaculoase orașe din Italia.  În Matera a ales Mel Gibson să filmeze „Patimile lui Hristos”, vrăjit de senzația trăită când a ajuns aici, printre casele construite în trepte, una peste alta, și pe străduțele abrupte și înguste de piatră, care uneori trec peste acoperișurile caselor. Multe lucruri se pot spune despre Matera, și nici nu știu care ar descrie mai bine locul.
Greu de crezut, dar în capitala culturală europeană din 2019 (Matera a concurat cu alte orașe italiene și le-a „suflat” titlul) în urmă cu 60 de ani oamenii trăiau în peșteri! Abia în 1957 au fost cu toții evacuați și mutați forțat în locuințe „normale” – până atunci localnicii și-au dus traiul așa cum au făcut-o strămoșii lor preistorici timp de peste 9000 de ani: în grote (sassi) săpate în stâncă, în care locuiau (de obicei într-o singură încăpere) familii numeroase împreună cu animalele lor. Dormeau într-un singur pat (deși puțin probabil să fi avut loc toată lumea, familiile având în general câte 6-8 copii), aveau un lighean și o oală de noapte într-un colț al „camerei” și o singură masă mică, iar pe ea se află un castron din care mânca, o dată pe zi, toată familia. Ce mi se pare greu de crezut nu sunt neapărat condițiile în care trăiau oamenii ci, repet, anul în care se întâmplau toate astea: 1957! Ținută ascunsă mult timp, abandonată complet până în anii ’80, zona a reînviat abia după ce a fost inclusă de UNESCO în patrimoniul mondial. Este un loc care merită vizitat. Cu siguranță se va afla tot mai mult de orășelul acesta și, în curând, străduțele vor fi și mai aglomerate decât sunt azi!

Text/Foto: Iza TACHE-GHERHEŞ

 

Lasă un răspuns

(*) Obligatoriu. Adresa de e-mail rămâne privată


9 − = cinci