INTERVIU: Pistruiatul… după 44 de ani

,

Un puști neastâmpărat, roșcovan și pistruiat, sprințar la vorbă, iscoditor și curajos chiar și în vreme de război ne ținea pironiți în fața televizorului în anii ’80. Serialul „Pistruiatul” a avut un succes nebun, a fost difuzat de zeci de ori de televiziunile din România și face audiență chiar și în acești ani. „Pistruiatul ” a fost Costel Băloiu. Au trecut 44 de ani de atunci și încă se întreabă cum ar fi arătat viața lui fără acel rol. Acum lucrează ca șofer, iar mașinile și motocicletele i-au plăcut încă din adolescență…

Costel Băloiu: Nici nu aveam permis când am început să merg pe motocicletă. La Circa 13 Poliție, mă rog miliție îi spunea pe atunci, era un comandant care le ordona subalternilor să mă aștepte seara în spatele blocului. Știa că nu pot să dau examen de permis pentru că nu împlinisem 18 ani. Am ajuns și prin tribunale: „Merge bine cu motorul?” a întrebat judecătorul. „Merge, dar nu are permis. Dați-i derogare, să scăpăm de el, altfel ajunge la pușcărie” i-au răspuns. Sunt convins că m-a ajutat treaba asta cu „Pistruiatul”, altfel nu puteam să dau examen la 17 ani și jumătate.
Auto Test: Ce motocicletă aveați?
Costel Băloiu: Mobra a fost prima mea iubire, apoi am trecut la CZ și după aceea mi-am cumpărat o motocicletă Jawa. Plecam des cu prietenii la mare și ne distram de minune, așa cum puteam noi pe vremea aceea. Sunt momente în care devin puțin nostalgic.
Auto Test: Și mașină?
Costel Băloiu: Prima oară am condus un Fiat 600 pe care l-am luat din târg, am plătit pe el vreo 17.000 de lei. Am avut apoi Dacie, Lada și acum am ajuns la Logănel. Sunt mare fan Logan.
Auto Test: Conduceți de mult timp?
Costel Băloiu: Toată viața am muncit doar ca șofer. După ce am terminat armata, în 1980, am lucrat ca taximetrist până în 1992. După ce s-a stricat treaba am muncit cu tatăl meu vitreg la magazinul lui. La un moment dat l-am cunoscut pe tatăl patronului unei firme de transport din Ploiești. Aici am lucrat ca șofer de tir până în anul 2005, am colindat Europa în lung și-n lat.
Auto Test: Părea avantajos. De ce ați renunțat?
Costel Băloiu: A venit acolo un director cu care nu mă înțelegeam, mă înțepa tot timpul: „Ce, băăă, ai impresia că aici ești pe platoul de filmare? Te bag în…!”. Eu am fost tot timpul un tip rebel, pot să spun că eu am „inventat” moda cu blugii tăiați (zâmbește). Când mă urcam în vagonul tirului blugii mă strângeau, se lăsau la spate și uneori rămâneam cu fundul gol. Atunci am hotărât să tai blugii la genunchi. Aveam și o coadă pe care o vopseam… Directorul de care îți spuneam era un fost colonel de armată, pentru el chestiile astea erau greu de suportat. Poți să-ți închipui că ne controla și la unghii?

Auto Test: Și ați plecat…
Costel Băloiu: Ne-am certat, m-a înjurat, eu nu am mai suportat și i-am răspuns la fel. După cursă am plecat direct în concediu și am stabilit că lămurim problema când mă întorc. În concediu am fost invitat de Radu Moraru, la postul B1 TV, la emisiunea Nașu`. Acolo m-a întrebat unde lucrez, pe mine m-a mâncat limba și am început să povestesc: „Prostul ăla confundă firma cu o unitate militară”, cred că l-am și băgat undeva… Radu Moraru, după emisiune, mi-a dat numărul de telefon al unui fost secretar de stat. L-am sunat după câteva zile și omul m-a întrebat dacă nu vreau să schimb locul de muncă. Așa am ajuns aici!
Auto Test: Unde lucrați acum?
Costel Băloiu: Lucrez ca șofer la Ministerul Educației, la Unitatea de Management. Este adevărat că sunt bani mai puțini, post de bugetar, dar cu colegii mă înțeleg bine și m-am obișnuit. Alerg toată ziua prin oraș, unde este nevoie, cu mașina de serviciu. Conduc un Subaru Forrester, o mașină foarte bună, fabricată în 2004, pe care o iubesc. Are o singură problemă: consumă cam mult combustibil. În carte „japoonezul” a scris un consum de 9 litri în afara orașului și 11 urban, dar sunt zile în care ajunge și la 18 litri la suta de kilometri. Este adevărat că are 180 de cai și 4×4 permanent.
Auto Test: Și acasă?
Costel Băloiu: Am un Logan cu care am mers destul de puțin, în zece ani am „adunat” 58.000 de km. Când mă duc să-i fac ITP-ul mă întreabă dacă am dat kilometrajul înapoi, de zici că am un BMW pe care să-l vând pe bani mulți (râde).
Auto Test: Și totuși cum a ajuns Pistruiatul șofer? De ce nu ați continuat să jucați în filme?
Costel Băloiu: (Răspunde rapid, fără să stea pe gânduri, încruntându-se puțin) Mulți au spus că am fost un prost că nu m-am ținut! Să ma țin de ce? Ce trebuia să fac? Sergiu Nicolaescu a făcut multe filme, dar nu mi-a dat decât un rol în „Nemuritorii”. De ce? El a știut! Ce să fac, să mă duc să-i bat la poartă și să mă rog de el sau de alții? Dacă mă duceam să fac vreo școală de actorie, ce mare izbândă era? „Muream” în vreun teatru de provincie. Cristian Şofron (n.r. Mihu din filmul „Toate Pânzele Sus”) este un mare actor, dar cine l-a mai luat? Credeți că nu vrea să joace? Poate, dacă mai trăia Francisc Munteanu, altfel stăteau lucrurile. El avea planuri mari, voia să facă Pistruiatul după 20 de ani… Asta a fost. S-au spus multe prostii… că Pistruiatul trăiește de pe o zi pe alta. Cum adică? Muncesc onest și nu-mi este rușine, nu cer nimic nimănui.
Auto Test: Ați mai avut tentative să jucați?
Costel Băloiu: Anul acesta am fost la un casting, a insistat un prieten, dar nu am putut să accept rolul. Trebuia să joc rolul unui golan care controla fel de fel de mizerii și gunoaie, nu îți spun ce replici avea… Le-am spus că nu pot să vorbesc așa și că nu pot să accept. Nu am regrete! Dacă nu mi-a convenit, m-am retras. Am luat multe decizii la nervi, multe idioate, am mai dat-o și de gard, de ce să nu recunosc…
Auto Test: Cum ați ajuns să jucați în Pistruiatul?
Costel Băloiu: Plecasem să vedem filmul „Pentru un pumn de dolari”, cu Clint Eastwood, dar nu am mai găsit bilete. Ne plimbam prin oraș și am ajuns în zona Sfânta Vineri unde am văzut multă lume adunată. Chiar atunci se ținea castingul din București și am spus să încerc. Preselecții s-au organizat în mai multe orașe, în total au văzut cam nouă mii de copii din toată țara. Regizorul Francisc Munteanu căuta un puști din Ardeal, roșcat și pistruiat. Eu nu eram nici una, nici alta. M-a vopsit și mi-a pus pistrui. I-a plăcut lui de mine… Am citit undeva, altă prostie, că am avut pile (oftează). Ce pile? Părinții mei erau despărțiți, stăteam cu mama și cu fratele. Mulți au spus că am jucat în filme pentru că am fost prieten cu Sergiu Nicolaescu. Îți dai seama? Eu eram un copil, el avea aproape 45 de ani. Ce glume să aibă el cu mine?
Auto Test: Cum au fost filmările?
Costel Băloiu: Aveam 13 ani, pentru mine a fost ca o joacă. Francisc Munteanu a avut grijă să iasă totul foarte bine. Filmam, conform planului, 12 ore în fiecare zi. Așa era atunci. Eu am avut un contract de 80.000 de lei și pentru că s-au făcut economii mi-au mai dat doar 20.000 de lei. Erau bani buni la vremea respectivă.
Auto Test: Cum ar fi fost viața dumneavoastră fără „Pistruiatul”?
Costel Băloiu: M-am gândit de multe ori care ar fi fost povestea mea de viață, ce prieteni aș fi avut, de multe ori mă întreb dacă persoana de lângă mine vorbește cu omul Băloiu sau se gândește că se află lângă Pistruiatul?  Știi… Când o să dau colțu` nu o să spună nimeni: „A murit Costel Băloiu”. O să spună: „A murit Pistruiatul”!
Auto Test: A fost greu să lucrați cu Calu? (n.r. câinele lup din film)
Costel Băloiu: Nici nu aveam curaj să pun mâna pe el, mă gândeam că sare pe mine și mă face praf. Eu avem 42 de kilograme, el era un dulău de 44.
Toți copiii de la acea vreme își doreau un câine care să-i semene. Era un câine de Securitate care nu știa de glumă, bine dresat, avea gradul de maior, iar instructorul lui era plutonier. Când era câinele mai agitat și se punea pe lătrat, glumeam cu instructorul și îi spuneam: „Tovarășu` plutonier, mergeți la raport, vă caută maiorul”! (râde)
Auto Test: Cum erați privit la vremea respectivă de colegii de școală, de prieteni sau vecini?
Costel Băloiu: Ca o vedetă, era nebunie când ieșeam pe stradă, dar asta nu m-a schimbat. M-am ferit să ies în față, mă întrebau oamenii dacă sunt Pistruiatul și spuneam că „nu”. Odată a venit la mine un domn care m-a rugat să fac o poză cu băiatul lui care abia văzuse filmul. Copilul a fost înmărmurit: a întâlnit un om cu păr alb, cu burtă, fără un dinte. Am fost trist și dezamăgit pentru el.
Auto Test: Acum când se difuzează Pistruiatul la televizor…
Costel Băloiu: Nici nu mă uit. A trecut, dar sunt și „ajutat” să uit. Știi, m-am înscris și eu la firma care se ocupă de administrarea drepturilor de autor pentru actori. Am primit, după un an de zile de aşteptare, 120 de lei. Am crezut că nu văd bine: 120 de lei din care am plătit 9 lei impozit.
Auto Test: Dumneavoastră nu vă uitați, dar sunt mulți români care abia așteaptă să se difuzeze Pistruiatul la televizor.
Costel Băloiu: Cred că din nostalgie. Lumea a avut alte așteptări după Revoluția din 1989, dezamăgirea este mare și te face să te duci înapoi. Toți cei de vârsta a treia spun că era mai bine atunci. Acum nu se mai pune preț pe om, pe primul loc este banul.
Sună telefonul. „Tati, draga mea, te sun în câteva minute”, spune zâmbind. „Era fata cea mică” se scuză.
Auto Test: Vă poartă de grijă?
Costel Băloiu: Foarte mult. Când ne-am căsătorit, soția mea avea două fete. Le-am crescut împreună și sunt tare mândru de ele. Eu am un băiat din prima căsătorie, trăiește în Canada, ultima oară l-am văzut în 1999 când l-a adus Andreea Marin la emisiunea „Surprize, Surprize”. Nu știu ce a fost în capul lui, dar a venit cu un aer… „Tata, cum se spune la asta, cum îi zice la asta”. I-am spus: „Băi, prostule, tu cât trăiești, pe unde trăiești, tot român ești! Indiferent ce scrie în actele tale”. Viața îți dă și ce poți să duci și ce nu poți să duci, dar pentru toate există o rezolvare. Mai bună sau mai rea. A stat o lună de zile, iar când a plecat nu a spus nici măcar „la revedere”. Să fie sănătos. Îmi văd de ale mele, mai merg la un pește…
Auto Test: Sunteți pasionat de pescuit?
Costel Băloiu: Sunt, dar și acolo este altă măgărie. La final de săptămână dau de mâncare și tu stai, ca prostu’, cu bățul în baltă și aștepți să se miște pluta. Totul este o afacere, să ia banii acum și gata, am ajuns o țară de jepcari. Pescuiesc de mult, îmi place la crap și caras, la „răpitori” nu mă bag.
Auto Test: Vă pricepeți să gătiți pește?
Costel Băloiu: Fac saramură, plachie, ciorbă. Îmi place să gătesc. Fac sarmale, ciorbă, tocăniță, doar la dulciuri nu mă bag. Am lucrat mult pe tir și trebuia să știu să mă gospodăresc. Pe unde m-am dus am furat meserie și mi-a plăcut.
Auto Test: Văd că mai aveți codița cu care l-ați supărat pe fostul șef.
Costel Băloiu: (Râde) Poate nu aș mai ține-o, dar sunt mulți care spun: „Băi, nebunule, nu mai ai 25 de ani, dă-ți dracului jos coada aia!”. Dacă nu mi s-ar spune asta, atât de des, poate că aș da-o jos. Parcă îmi fac ambiție și nu renunț, dar nu o țin ca să ies în evidență. Nu ieși în evidență prin codiță sau că ești îmbrăcat nu știu cum. Este important ce ai în cap!

Interviu şi foto realizate de Sorin BARBU

 

Lasă un răspuns

(*) Obligatoriu. Adresa de e-mail rămâne privată


sase − = 5