INTERVIU: Dani Oțil – „Am învățat să conduc pe tractorul bunicului meu”

,

Să mă apuc să-l prezint pe Dani Oţil? Cred că ar fi puţin cam deplasat. El şi Răzvan Simion alcătuiesc o echipă grozavă care se bucură de un succes teribil chiar şi după aproape 13 ani de emisiune matinală. Când noi abia facem ochi, el este deja la televizor, pe Antena 1, la „Neatza cu Răzvan și Dani”. Îl vedem în fiecare dimineață, de luni până vineri: jovial, glumeț, ironic, fresh, gata să ne ajute să începem ziua cu zâmbetul pe buze. Dani are un program tare încărcat, dar cum prinde o zi liberă pleacă din București și se pregătește pentru competițiile de enduro sau pentru cele de raliu.

Auto Test Magazin: Cum ai învăţat să con­duci?
Dani Oțil: Prima oară am condus… tractorul (râde). Bunicul era unul dintre cei mai buni tractoriști din județul Caraș-Severin și nu concepea ca eu și fratele meu să nu știm, încă de la vârsta de 14 ani, să parcăm remorca, măcar cea cu o osie, cu spatele. La 17 ani ne lăsa să conducem pe câmp și trebuia să schimbăm vitezele impecabil, fără să se audă vreun cârâit.
Auto Test Magazin: Și care a fost prima ta mașină?
Dani Oțil: Mi-am făcut „ucenicia” pe Dacia familiei, o mașină pe care ai mei au avut-o din 1981 până în anul 2002. Țin minte că tata conducea „la consum” și când treceam de niște ture auzeam: „Las-o! Las-o!”. Prima mea mașină a fost un VW Polo din anul 1989. Mi-am cam luat țeapă. Eu credeam că are motor de Golf 1, dar după aceea am aflat că este un model atipic: motorul era „pe dos” și nu se potrivea nimic la el. Am pătimit mult cu această mașină, dar am învățat cum să merg fără să stric multe lucruri.
Auto Test Magazin: În acest moment ce mașină conduci?
Dani Oțil: Am de trei ani contract cu Renault și conduc un Kadjar. Este una dintre cele mai frumoase mașini, „desenată” cu mult curaj de românul Victor Sfiazof, iar linia ei mi se pare că o văd și la alte modele din grup. Mașina mea de serviciu este o Toyota Hilux. Mi-am ales un model cu cutie automată, din motive de confort, motor de 3.000 cmc. Cu ea tractez rulota în care se află motocicleta și echipamentul de enduro.

Pasiunea pentru curse o am din copilărie, de când mă jucam cu mașinuțele. Aproape de blocul meu, pe un bulevard, se organiza săptămânal o competiție stradală foarte serioasă. Duminică dimineața mă duceam la curse și mă prindea seara acolo.

Auto Test Magazin: Ești un șofer bun?
Dani Oțil: Unii spun că șofez ca o coafeză (râde), dar am demonstrat de multe ori, pe hârtie, că un mers lansat fără multe frânări, scoate timpi mai buni decât varianta cu depășiri violente. Cred că sunt un om care a înțeles că în situații de criză, pe șosea, trebuie să faci lucrurile ca în manualul de pilotaj, nu ca în cel de șofat.
Auto Test Magazin: De ce ai ales competițiile de enduro?
Dani Oțil: M-am apucat la 25 de ani și doar pentru acest tip de circuit mi-am permis o motocicletă, care m-a costat cât am dat pe echipamentul de protecție. La început a fost un sentiment straniu pentru că mergeai după niște oameni care nu știau să-ți explice de ce trebuia să faci unele lucruri. Mă bucur că am dezvoltat acest sport în România și am adus sportivi din străinătate care ne-au învățat totul de la zero. Știi ce este fain? Toți concurenții au motociclete la fel, chiar și campionul mondial. Se mai poate umbla la reglaje, dar motorul este la fel. Suntem la start aproape 400 de sportivi și plecăm pe aceeași cărare îngustă, la jumătate de minut unul de celălalt, ne întâlnim, ne depășim, ne ajutăm, pentru că sunt locuri în care nu poți trece singur, dar la final cel mai bun este cel mai tehnic și cel mai rezistent. Este un sport intens. Am terminat de șase ori Romaniacs (n.r. raliu enduro care se desfășoară la Sibiu), de trei ori am fost pe podium, dar, din păcate, anul acesta, din motive tehnice, nu am reușit să închei toate probele. În prima zi am fost în mișcare mai bine de 11 ore.
Auto Test Magazin: Din afară pare un sport periculos…
Dani Oțil: Este adevărat că apar și fracturi. Știi când? Atunci când cineva propune, la final, „hai să vedem cine poate să sară asta” sau „hai să vedem, cui îi iese urcarea asta”. Tot o formă de teribilism.
Auto Test Magazin: Și cum ai ajuns de la enduro și la competițiile de raliu în coastă?
Dani Oțil: Eram la o cafea cu pilotul Adi Grigore care mi-a spus că dacă o să popularizez acest sport, la televiziune și în mediul online, o să mă ajute să particip la o etapă de raliu în coastă. Aproape jumătate din venitul familiei mele s-a dus pe cafeaua asta (râde). M-am antrenat, am făcut școală și am învățat „să citesc” traseul: aderență, gradele virajelor, setările. Am muncit serios.
Auto Test Magazin: Și cum te-ai descurcat la prima competiție, în calitate de copilot?
Dani Oțil: Prima oară am fost la Raliul Clujului, competiție pe care am terminat-o pe locul 4. Nu am greșit niciun viraj, dar este adevărat că nu ne-a ajutat nici mașina. La un moment dat, văzând că suntem cam precauți, în ultima zi, am modificat viteza: am făcut 5 din 4 și 6 din 5, așa că Adi „a alergat” mai tare în toate virajele. După aceea am fost la Poiana Brașov, iar unul dintre mecanici mi-a spus: „Dani, de la virajul ăsta până vezi parcările din Poiană, nu ai voie să ridici piciorul de pe accelerație. Dacă nu îți iese treaba asta ești doar un șofer rapid”. Mi-a ieșit doar la ultima urcare.
Auto Test Magazin: Și nu ai avut emoții?
Dani Oțil: Au fost viraje în care am strâns din fund pentru că m-am apropiat foarte mult de parapet, simțeam că oglinda este deja la Brașov, dar la final am avut o descărcare de adrenalină și satisfacție în tot corpul. Adi a văzut că îmi place și mi-a dat o Honda Civic să alerg și cred că am scos „untul din ea”.
Auto Test Magazin: Ai avut incidente pe șosea?
Dani Oțil: Am avut! Mergeam cu motocicleta perfect regulamentar și o femeie a țâșnit dintre mașini. Nu mai aveam timp să frânez, dar am avut inspirația să ocolesc prin spatele ei și am atins, cu motocicleta, sacoșa pe care o „bălăngănea”. A fost un moment dificil care se putea încheia foarte rău.
Auto Test Magazin: Răzvan, colegul de emisiune, cum conduce?
Dani Oțil: Cu viteza unui melc (râde)! El este precaut și fricos, mai ales de când are copii.
Auto Test Magazin: Îți mai place să lucrezi în televiziune și după atâția ani?
Dani Oțil: Îmi place ce fac, deși în fiecare dimineață mă gândesc să arunc ceasul care sună (râde). Avem cele mai multe ore „de direct” din istoria României, dar dacă o chestie îți iese bine nu ai motive să te oprești. Este posibil, peste câțiva ani, să ne mutăm pe alt tronson orar, dar deocamdată, de la 1 Martie, am trecut la patru ore de emisiune matinală, de la trei ore. Mai trag un glonț, până mă pensionez (râde). Avantajul nostru este că nu trebuie să jucăm un rol, „noi suntem noi”, altfel nu ar fi mers lucrurile.
Auto Test Magazin: Te-a schimbat televiziunea? Ai mai face aceleași „năzbâtii” în emisiuni?
Dani Oțil: Te referi la faptul că sunt primul om care a apărut gol pușcă la televiziune în România?
Auto Test Magazin: Erai totuși acoperit cu un coș cu flori…
Dani Oțil: Nu consider că am făcut unele lucruri doar pentru că eram mai tânăr, le-aș face din nou. Televiziunea nu m-a maturizat, dar m-a învățat să fiu mai riguros. Am învățat să am nas pentru un subiect, îmi dau seama când un interlocutor este banal sau nu mă suportă. Atunci îmi fac treaba și atât. Dar avem și mulți invitați faini cu care îmi face plăcere să petrec mai mult timp decât este programat.
Auto Test Magazin: Știu că ți-ai deschis și un restaurant. De ce nu ai ales să investești într-un domeniu care să aibă legătură cu televiziunea?
Dani Oțil: Eu am studii de business, consider că sunt un economist peste medie și vine vremea în care trebuie să-ți pui ouăle și în alte coșuri. Mi s-a părut riscant să investesc într-un domeniu adiacent televiziunii. Nu pot să spun că mă pricep la restaurante, dar mă pricep să mănânc…
Auto Test Magazin: Și ajută asta?
Dani Oțil: Ajută! Regula de bază este să-i tratăm pe clienți așa cum am vrea noi să fim tratați. Eu nu pot să-ți jur că-mi iese friptura la fel și săptămâna viitoare, depindem de materia primă, de ingrediente și de modul de lucru al oamenilor din bucătărie, dar nu avem voie să oferim ceva de proastă calitate. Eu și asociatul meu am fost plecați în multe vacanțe, am văzut multe restaurante, mai ieftine și mai scumpe, am furat multe idei. Să știi că este un domeniu care îmi place foarte mult, mai ales că românii au învățat să nu mai ceară doar pizza, pui, șnițel și două etichete de vin, dulce în mod special. Avem multe rețete inspirate de la părinții noștri, ieri am terminat o ciorbă de salată cu afumătură, la telefon cu mama asociatului meu. Este adevărat că eu aduc aici vită argentiniană și o maturez, un procedeu de care mama nu a auzit, dar la ce pun lângă ea, când gătesc vita, sigur se pricepe.
Auto Test Magazin: Mamei tale îi place mâncarea de aici?
Dani Oțil: Îi place, dar ultima oară mi-a spus că noi gătim „un pui foarte mic”. „Ce este Dani, puiul ăsta necrescut?”. I-am explicat că este cocoșel de munte, dar tot mi-a spus că este „mic și slăbănog”. Eu de la mama am învățat că unele mâncăruri trebuie să fie acre…

Legendarul Rivaldo,
oaspete în restaurantul
lui Dani Oţil

Auto Test Magazin: Și de la tata?
Dani Oțil: Disciplina. El este genul de Fecioară organizată, toacă varza zici că este băgată la mașină, aranjează toate lucrurile înainte să se apuce de rețetă, iar în timp ce gătește totul trebuie să fie foarte curat, „bec”. Aceste lucruri se repetă la mine în bucătărie. Este o obsesie foarte necesară în procesul nostru de producție: o bucătărie de restaurant se curăță foarte bine la finalul zilei, iar dimineața te mai apuci încă o dată. La noi asta este religia.
Auto Test Magazin: Te pricepi să gătești?
Dani Oțil: Nu prea, dar am învățat să combin lucruri. Am o viață complicată și trebuie să pun repede ceva în farfurie, că sunt mereu pe grabă.
Auto Test Magazin: Și cum reziști?
Dani Oțil: Nu am zi liberă, iar sâmbăta și duminica, de fiecare dată, sunt la antrenament cu „motorul”. Cheia lucrurilor este odihna: dorm în fiecare după amiază, minimum 40 de minute, maximum o oră și jumătate. Adorm devreme, pe la 11 fără ceva, o să fiu un bătrânel tare plictisitor.

  Interviu realizat de Sorin BARBU /Foto: Sorin BARBU, arhiva Dani OȚIL

 

Lasă un răspuns

(*) Obligatoriu. Adresa de e-mail rămâne privată


− 3 = zero