INTERVIU: Comandor Ionuţ Arghiropol – Omul din carlingă

,

Ionut Arghiropol (2)Piloţii fac parte dintr-o lume aparte, fascinantă, despre care ştim destul de puţine. Noi am fost mai norocoşi. Am stat de vorbă cu domnul Comandor Ionuț Arghiropol, pilot militar instructor de zbor clasa I, un profesionist cu o vastă experiență pe multe tipuri de aeronave militare. În prezent este și șeful Centrului de Cercetări şi Încercări în Zbor din cadrul Agenției de Cercetare Pentru Tehnică şi Tehnologii Militare.

Auto Test: De când ați simțit pasiunea pentru aeronave și zbor în general?
Ionuţ Arghiropol: De mic copil am înțeles că avioanele și zborul vor fi viața mea. Unul dintre bunicii mei dragi mi-a arătat mai toate mașinăriile pe care le puteam vedea în Constanța: navele și utilajele din port, locomotivele, mașinile privite de la marginea drumului de lângă casa bunicilor, dar și biplanul din Parcul Pionierilor sau cel pe care îl vedeam adesea zburând pe deasupra casei. De atunci, avioanele mi-au rămas în minte și în suflet definitiv și tot ce s-a întâmplat are legătură cu aviația.
Auto Test: A existat un moment cheie care a determinat trecerea de la pasiune la o carieră în acest domeniu?
Ionuţ Arghiropol: De la pasiune la carieră pasul este mic în aviație. Oricum, am avut întotdeauna aplecare către știință și tehnică și încă studiez științele fundamentale. Cred că cei mai mulți copii simt că doresc să aibă o anume profesie din primii ani de liceu. Atunci am vrut să încep cariera ca pilot militar. Doar că, atunci când am terminat liceul, nu aveam încă 18 ani, așa că nu am putut candida la Școala Militară de Aviație. N-aveam probleme la admitere, Liceul Mircea cel Bătrân din Constanța fiind atunci, ca și acum, unul dintre cele mai bune din țară.
Am intrat la TCM din IPB în 1985, o facultate grozavă care mi-a oferit multă cunoaștere în științele fundamentale și cele aplicative, tehnice. Mai tot ce am învățat atunci am încercat să leg de tehnologia de fabricație a aeronavelor în general. La examenul de stat m-am ocupat de tehnologia de fabricație a paletelor de turbină a motoarelor de avion care se produceau încă la o bijuterie a industriei românești, Turbomecanica.
Ionut Arghiropol (1)Între timp, am zburat la Aeroclubul Clinceni, unde oameni minunați m-au învățat să pilotez. Am zburat cu Zlin 726, un avion pe care și acum tinerii învață să piloteze. La Clinceni am învățat baza meseriei, chiar dacă, aparent, aviația sportivă nu are aceeași complexitate. După aproape 30 de ani pot să afirm, însă, că oamenii aceia, instructori și tehnicieni, oameni grozavi, ne-au pus o meserie în mâini și în minte, ne-au învățat disciplina zborului și a noastră pentru a putea zbura. Ne-au fixat deprinderi și cunoștințe, ne-au învățat cum să le folosim. Acolo am brevetat ca pilot sportiv, în anul 1990, în aceeași zi cu bunul meu prieten Dan Ștefănescu pe care îl vedem zburând atât de spectaculos în formația „Iacarilor acrobați”.
În 1991 m-am bucurat de oportunitatea de a participa la selecția pentru Academia Forțelor Aeriene de la Bobocu, pentru o grupă experimentală de absolvenți de facultăți tehnice. Așa a început cariera de pilot militar, deși profesia ca atare începusem să o deprind încă de la Aeroclubul Clinceni.
Auto Test: La școala de pilotaj există un „botez” pentru cei nou veniți?
Ionuţ Arghiropol: Bineînțeles că există un botez tradițional. Cei care zboară la simplă comandă prima dată sunt dați prin mărăcini. Cu cât mai mari și mai uscați, cu atât mai bine… Obiceiul, însă, se extinde și mai târziu în carieră, piloții găsind motive să aplice același tratament și pentru alte ocazii de genul „prima dată”: primul zbor cu un alt avion, primul elev pregătit și scos la simplă comandă etc. Este un prilej de bucurie, dar şi multă muncă și împlinire în spatele unor asemenea momente.
Auto Test: La primul zbor fară instructor ați avut emoții?
Ionuţ Arghiropol: Bineînțeles că am avut emoții. Eram la aeroclub când instructorii mei, Cristi Poptean, nea Gică Uță și Q Marinescu (cu toții încă zboară!) au decis că este timpul să zbor singur. Îmi amintesc primul zbor cu toate detaliile. Am avut emoții, dar am avut atâta încredere în mine încât n-am avut rețineri, ceea ce a fost mult mai important. Și, de-atunci încoace, simt același lucru, emoții, dar și multă plăcere și dorință de a zbura cât mai bine.

MIG 21

MIG 21

Auto Test: Ați zburat cu mai multe aeronave, cum ar arăta un top al preferințelor dumneavoastră? 
Ionuţ Arghiropol: Am zburat pe cinci tipuri de aeronave în carieră: Zlin 726 la aeroclubul Clinceni, L-29 în școala militară, MIG-21 la Baza Aeriană 86 de la Borcea, IAR-99 la Centrul de Cercetări și Încercări în Zbor – Craiova și mai departe, după ce am plecat de la Craiova, la Boboc și Bacău, IAK-52.
Se adaugă și F-16, JAS-39 Grippen și Typhoon Eurofighter pe care am zburat – nu ca „bagaj”, ci ca pilot de evaluare – în cadrul unui program de testare și evaluare comparativă a avioanelor multirol, în anul 2008.

JAS-39 Grippen

JAS-39 Grippen

Au mai fost două planoare și patru avioane cu care am zburat ocazional, mai ales cu sprijinul domnului Rusty Lowry, care acum aproape zece ani era directorul tehnic al Centrului de Încercări în Zbor al Marinei Militare americane, loc pe care l-am vizitat pe când reprezentam Centrul de Încercări în Zbor – Craiova în cadrul grupului de lucru NATO „Flight Test Technology Team” (FT3).

IAR 99

IAR 99

Știu că va părea surprinzător, dar avionul care îmi place cel mai mult este IAR-99, un avion românesc grozav, pentru care am făcut multe încercări în zbor pentru determinarea performanțelor, evaluarea calităților și nivelului de control al zborului, omologarea sistemelor de avionică și de armament. Foarte puțină lume înțelege ce mare lucru înseamnă acest avion pentru România şi anume înaltă tehnologie, cunoaștere, proiectare la înalt nivel. De asemenea, puţini înțeleg ce importantă capacitate de cercetare, proiectare, producție, testare și omologare în zbor am avut și încă putem avea. Acestea sunt „motoare” pentru orice națiune. „Motoare” pe care încă le putem pune în funcțiune, însă, pentru aceasta ne trebuie limpezime, viziune, bună-credință și, mai mult decât orice, pricepere. Sper ca toate astea să nu se fi pierdut în România.
Un al doilea avion pe care îl prețuiesc este IAK-52, un clasic adevărat care pune pilotul la treabă și cu care faci acrobație foarte frumos. Este un avion care este legat direct de pilot, nu are elemente de hidraulică pe comenzi, motorul trebuie supravegheat în funcționare, lucrezi manual cu pasul elicei, navigația o faci cu ceasul și busola. Asta înseamnă că zborul este „crud”, ca pe timpuri, când aviatorii gândeau și simțeau situația în care se află și pilotau efectiv avioanele, fără intermediari automați sau asistență de tot felul.
Toate celelalte avioane au farmecul lor, au performanțe mai mult sau mai puțin remarcabile. Important este că zboară, fiecare în felul lor și, ca orice aeronavă, au limitările și caracteristicile lor.

Typhoon Eurofighter

Typhoon Eurofighter

Auto Test: Care a fost cel mai dificil moment întâmpinat în zbor?
Ionuţ Arghiropol: Nu există un moment pe care să-l denumesc „cel mai dificil”. Au fost situații în care am pierdut pentru o vreme controlul avionului sau am zburat în condiții meteorologice dificile. Odată, pe pantă, la aterizare, cu câteva sute de metri înainte de aterizare, avionul a luat-o la vale, brusc și neașteptat. Era vară și vremea bună, probabil un vârtej sau o descendență din cauza contrastului termic între două suprafețe de teren. Avionul s-a înfundat mult, mi-a venit în minte sfatul instructorilor de peste ani: „nu brusca și nu trage de manșă, pune motor dacă poți”. Și motorul a prins, m-a dus până la pistă, unde am aterizat cu bine. Au fost câteva secunde destul de fierbinți.
Astfel de momente apar, important este să găsești resursele și să acționezi în așa fel încât să rezolvi situațiile dificile. Și, de cele mai multe ori, cei mai mulți dintre noi reușim asta.
Auto Test: Cum vedeți viitorul aeronavelor militare?
Ionuţ Arghiropol: Cel puțin o generație de avioane pilotate tot va exista. F-35, F-22 și B-2, MIG-35, SU-24, TU 122 sunt exemple de avioane de luptă care vor zbura cel puțin 20-25 de ani de-aici încolo. La fel Airbus 380 sau Boeing 777. Sunt aeronave relativ noi, în plină dezvoltare, care reprezintă acum vârful de lance în tehnologia aeronautică.
Cred că, deocamdată, luarea deciziei este încă atributul echipajului uman, atât pentru pilotarea aeronavelor cât și în ceea ce privește controlul spațiului aerian și pregătirea pentru zbor a aeronavelor.
Ionut Arghiropol (4)Auto Test: Există o diferentă de atitudine a piloților din aviația civilă față de cei militari?
Ionuţ Arghiropol: Poate că obișnuința de a zbura singuri și complexitatea misiunilor piloților militari ne formează altfel. Luarea deciziei de unul singur – zborul înseamnă o serie de decizii și acțiuni pe care le faci – nu este ușoară și necesită multă pregătire și încredere în sine. Complexitatea misiunilor militare ne face mai riguroși și mai atenți la detalii. Mediul este ostil, efortul mai mare, adeseori lucrăm cu factori de sarcină mai mari de 4-5 g, adică, dacă ai cântări 70 de kg, într-o manevră cu 5 g corpul ar ajunge la 350 kg, aproape cât un elefănțel. Și în timpul acesta trebuie să pilotezi și să iei decizii.
Mediul militar este mai riguros, ceea ce facem  este să-i apărăm pe ai noștri, nu să-i ducem în vacanță la mare, iar pentru asta trebuie să fii un pic agresiv.
Toate astea ne pot schimba. Dar cred că, peste toate, fundamental suntem cam la fel, şi doar avionul este altul.
Auto Test: Familia cum privește acestă profesie percepută drept riscantă în rândul publicului?
Ionuţ Arghiropol: Ai mei s-au cam obișnuit, după aproape 30 de ani de zbor pentru mine. Încă mă sună în fiecare zi când zbor, când vremea nu-i grozavă. Mă întrebă cum a fost la zbor. Soția mea se impacientează un pic dacă nu sun repejor după ce se termină zborul. Adică, firesc, au grijă de mine, deși știu că nu fac prostii și că sunt pregătit să zbor de fiecare dată.
Auto Test: Cum vede un pilot, obișnuit cu înălțimile, viața „terestră” când se deplasează pe cele patru roți ale unui automobil?
Ionuţ Arghiropol: Cu mașina sunt ca la zbor, respect regulile și conduc preventiv. Nu-mi place viteza pe șosea. 200 de km/h pe șosea nu se compară cu imaginea din cabină zburând cu 600-700 de km/h la rasul norilor. Totuși, în zbor, mă întâlnesc doar cu piloți, adică oameni cărora le este drag să ajungă cu bine acasă și care nu-și pun colegii de trafic în pericol.
Firește, cu toții facem greșeli, dar pe șosea sau oriunde, ar trebui să fim preocupați în primul rând de siguranța fiecăruia dintre noi, dar și a celorlalți din trafic.
Auto Test: Ce gen de automobile preferați?
Ionuţ Arghiropol: Îmi plac automobilele care îmi oferă un grad de mobilitate și încredere cât mai mare gândindu-mă, mai ales, la mașinile de teren, nu foarte puternice, dar cu care pot ajunge aproape oriunde, oricând. Este drept, avem un Logan, de șase ani, o mașină cuminte, dar care nu ne-a dezamăgit, fie iarnă sau vară și cu care am făcut aproape 200.000 km foarte bine.
Auto Test: Pentru cineva aflat la începutul acestei profesii deosebite, ce sfat îi puteți oferi?
Ionuţ Arghiropol: Mai întâi să pună mâna pe carte pentru a înțelege bine ce face în cabină. În al doilea rând, să fie disciplinat, să respecte regulile pentru că este un pas important pentru a fi în siguranță. În al treilea rând, nu neapărat ultimul, să fie tot timpul atent la ceea ce se întâmplă, pentru a percepe pericolele la timp, pentru a avea timp și spațiu pentru a găsi și aplica soluții de atenuare a pericolului.

Interviu realizat de Gabriel MANOLE / Foto: MApN, Comandor Ionuț Arghiropol

MApN: IAR 99 – Evoluția șoimului

ULTIMELE NOUTĂȚI LE AFLAȚI DE PE PAGINA NOSTRĂ DE FACEBOOK

https://www.facebook.com/autotestmagazin/

 

Lasă un răspuns

(*) Obligatoriu. Adresa de e-mail rămâne privată


5 + noua =