Cum să nu-ți dai mașina pe… o cafea

,

Nu-i ușor să fii proprietar de rablă. Toată lumea te dojenește. Primăria din sector te amenință că o ridică, polițiștii locali te avertizează că te paște o amendă, vecinii sunt încruntați că ocupi locul „de parcare” de lângă trotuar, iar când plătești impozitul, pentru o mașină cu care nu circuli, ai o zi proastă.

Cu aceste belele pe cap m-am hotărât să renunț la străvechea Dacie, așa că am căutat pe „net” numerele de contact ale unor colectori și m-am pus pe treabă. Primul telefon… După mai puțin de 30 de secunde, omul de la celălalt capăt al firului se satură să‑mi răspundă la întrebări și decide să închidă discuția cu o înjurătură. „L-oi fi necăjit cu ceva”, mă încurajez și îmi încerc din nou norocul. Nimeresc o domnișoară care pare să aibă mai multă răbdare. Îi explic situația, îi dau detalii despre mașină și îi spun că are o problemă la motor, așa că nu pot să o aduc pe roțile ei. Mă asigură că mașina va fi luată cu platforma firmei și odată cu ea și grijile mele. O întreb timid câți bani trebuie să primesc. Aflu, cu surprindere, că suma ce mi se cuvine acoperă „la centimă” transportul mașinii cu platforma. A naibii potriveală! „Când veniți să facem documentele, vă așteptăm cu o cafea bună”, îmi spune ademenitor vocea de la telefon. Nu am avut curajul să întreb dacă primesc și un pliculeț de zahăr… poate puțin lapte. Nu m-am descurajat, ceea ce îi îndemn să facă pe toți cei care sunt în aceeași situație. Găsesc un REMAT și aflu că oamenii sunt dispuși să-mi ia mașina cu platforma și să îmi dea și ceva bani, în funcție de greutatea automobilului. Mă grăbesc să-i cunosc și ajung la sediul lor. Îl întâlnesc pe directorul comercial, în fapt patronul societății. Radu Porumb m-a ajutat să înțeleg cum pot să-mi dau Dacia la REMAT.

Nu stau doar în birou, la costum, merg și în curte pentru a da un exemplu oamenilor, dar și pentru a impulsiona activitatea. Este o muncă dificilă, murdară. Deșeurile sunt grele și aspre.

Dacă vrei să obții un tichet cu ajutorul căruia să cumperi o mașină prin „programul Rabla”, ai nevoie, înainte să renunți la autovehicul, de acceptul unui dealer auto. Cum nu era cazul, am abordat „casarea simplă”. Prima oară s-au verificat seriile și actele autovehiculului, apoi am ajuns la documentele proprietarului. În cinci minute toate formalitățile erau gata, am predat mașina și am primit de la Radu un certificat de casare cu care m-am dus să radiez mașina de la „taxe și impozite”, iar următorul drum a fost la poliție, unde am predat numerele. Am avut noroc, nu era deloc aglomerat. Pentru mașină am primit 350 de lei, oare câte cafele pot să-mi iau de ei… Cum se calculează suma? „Din greutatea totală a mașinii se scade un procent de 25 la sută care înseamnă impurități, geamuri, anvelope și materiale plastice. Fierul rezultat se înmulțește cu tariful pe care și-l stabilește fiecare colector în parte, undeva între 0,20 și 0,50 de lei per-kilogram” mă lămurește gazda. După aceea mașina trebuie depoluată. În primul rând se scot toate lichidele: antigel, uleiul de motor, lichidele de servo și frână. Toate acestea se pun separat, în recipienți. Apoi se dezmembrează mașina: uși, capotă, motor, cutie… până când rămâne doar carcasa. Componentele mai ­lungi sunt tăiate, se prelucrează, se sortează pe categorii, apoi sunt transportate la combinate sau pleacă la export. „Dacă este ceva bun, încercăm să vindem. La noi găsiți o ușă, o capotă, un far. Nu avem voie să comercializăm elementele sistemului de direcție sau de frânare. Să știți că ne vin aici și mașini cu puțini kilometri la bord.

Doamnele, în special, preferă să aducă aici mașina, ca apoi să-și ia un voucher, decât să stea cu ea la vânzare și să negocieze” îmi povestește Radu.
Greutățile foarte mari din munții de deșeuri se manevrează cu un Graifer Fuchs, o mașinărie rapidă și costisitoare, dotată cu o gheară ce pare o copie a unei mâini. În orice caz este o mână tare puternică dacă reușește să mute, de colo-colo, sute de kilograme de metal. Un frate mai mic, un excavator, manipulează materialele ceva mai ușoare. „Înlocuiește munca a cinci oameni care ar fi lucrat în condiții de «sclavie», mai ales pe timp de iarnă” mă lămurește conducătorul firmei. Radu Porumb lucrează de mult timp în branșă. Îmi spune că îi este tot mai greu să găsească oameni pricepuți. Și mai are un mare of. În 2014 s-a schimbat legislația din domeniu și din 192 de colectori autorizați s-a ajuns la 980. „Sunt mulți care se ocupă de «casare la roata mașinii». Cu asta eu nu sunt de acord. Nimeni nu știe ce se întâmplă cu acele lichide poluante, ca să dau doar un exemplu. Tu faci investiții de milioane, respecți regulile, dar nu te ajută nimeni în munca asta grea și nenorocită. Mă sună mulți clienți care au pățit la fel ca tine, li s-a spus că nu au nimic de primit după ce au predat mașina. De ce? Îi sfătuiesc pe toți cei care vor să renunțe la mașină să nu se lase păcăliți. Contactați doar colectori autorizați”, spune Radu Porumb.

Text  / Foto: Sorin BARBU

 

Lasă un răspuns

(*) Obligatoriu. Adresa de e-mail rămâne privată


+ trei = 9