Cu maşina în Skiathos

,

Vacanță în alb și albastru

Asfaltul fierbinte, poluarea, aerul irespirabil și căldura insuportabilă ne gonesc din oraș în fiecare vară, măcar pentru puțin timp, pentru a ne încărca bateriile. Deși de obicei destinația mea preferată este muntele, cu aer curat și răcoritor, pentru acest început de vară am ales un loc deosebit, exotic, care împacă perfect cerințele tuturor: și ale iubitorilor de munte, și ale celor care îndrăgesc marea.

În urmă cu câțiva ani am văzut un film care m-a impresionat nu atât prin acțiune, cât prin atmosfera creată și prin soundtrack. Este vorba despre „Mamma Mia!”, musicalul care ne spune, prin melodiile formației ABBA, povestea unei viitoare tinere mirese în căutarea propriului tată. Filmările s-au făcut în Grecia, în insulele Sporade, la Marea Egee. Atunci m-am îndrăgostit de peisajele superbe, cu stânci, cu pini umbroși și plaje cu nisip alb și apă limpede și mi-am propus să vizitez aceste locuri. Ocazia s-a ivit la începutul lunii iunie, o perioadă foarte bună de mers în ­Grecia și din punct de vedere al prețurilor, dar și al numărului puțin mai mic de turiști. Am stabilit destinația: mergem cu maşina în Skiathos. La 6 dimineața am părăsit Bucureștiul, am trecut granița la Giurgiu-Ruse, am traversat Bulgaria și am intrat în Grecia pe la Kulata. La final, după 900 km parcurși, ne-am oprit în Volos de unde urma să luăm feribotul a doua zi spre Skiathos. Taxa de pod la granița cu Bulgaria este de 13 lei sau 2 euro, vigneta la vecinii noștri costă pentru o săptămână 8 euro, iar în Grecia se percepe taxă în anumite puncte de pe autostradă (în total vreo 13 euro până în Volos). Drumul cu feribotul, cel mai scump din Grecia, a costat 79 de euro pentru autoturism și 25 de euro de persoană, numai dus. Există posibilitatea de a rezerva biletele pe internet, ceea ce va aduce un cost suplimentar de 10 euro. Din Volos există două plecări, la 7 și la 12, ceea ce înseamnă că ori plecați seara de dinainte din România, ori, dacă nu conduceți noaptea, rămâneți o noapte în Volos.


Încă de la urcarea pe feribot am simțit atmosfera de vacanță. Drumul a durat aproximativ două ore și jumătate până am dat ochii cu frumoasa insulă Skiathos. Ce mi-a atras atenția a fost pista de aterizare și decolare pentru avioane, pentru că, da, o insulă de 12 km lungime si 6 km lățime are inclusiv aeroport.

#skiathos #skiathosairport

A post shared by Emilia Petre (@emilypetre) on

 

Zilele următoare chiar am asistat la aterizarea unei aeronave. Circulația pe drumul din imediata apropiere a fost oprită și turiștii s-au grăbit să fotografieze și să filmeze momentul unic în care s-au aflat chiar sub un avion ce aterizează. Centrul municipal al Skiatosului este chiar micul oraș cu același nume, unde se află portul, dar mai sunt câteva așezări răspândite pe partea sudică a insulei, fiecare având mai multe plaje: Kalyvia, Troullos, Xanemos, Koukounaries și Achladias.

Săptămâna ce a urmat le-am vizitat pe toate. Pentru cei care nu vin cu mașina personală, există posibilitatea de a închiria automobile de teren, în general Suzuki Jimny, ATV-uri sau scutere. Prețurile variază de la 19 la 29 de euro pe zi, la care se adaugă asigurarea și benzina, cam 1,9 euro/litru. O altă variantă de deplasare sunt autobuzele, în fapt niște autocare, care străbat insula de la un capăt la celălalt, la o distanță de jumătate de oră unul de altul. Au 26 de opriri, începând cu Delta (port, aeroport) și terminând cu ­Koukounaries. Prețul biletului variază în funcție de distanța parcursă. De exemplu, pentru 11 stații costă 1,6 euro.

După cum spuneam, începutul lui iunie nu este o perioadă foarte aglomerată, ceea ce înseamnă că m-am putut bucura de plaje aproape goale, destule locuri libere la restaurante și trafic liniștit. În fiecare zi am ales un alt loc pentru plajă, începând cu cele din Achladias, locul unde aveam și cazarea. Nisipul este fin, apa destul de caldă, limpede și foarte liniștită, fără valuri. Atât de clară încât, deși stăteam în apă până la gât, îmi vedeam în apă degetele de la picioare.

Nu este nicio problemă dacă nu știi să înoți, apa este foarte sărată și te ține la suprafață ceva timp. Pe plaje se află zone cu șezlonguri, 8 euro două șezlonguri și o umbreluță, dar există suficient spațiu pentru cei care doresc să își așeze prosopul direct pe nisip, și asta indiferent cât de mică este plaja. Multe dintre acestea au restaurante cu terase unde poți mânca de prânz. În funcție de preferințe există specialități pentru toate gusturile, inclusiv pentru vegetarieni.

Specifice locului sunt stifado – un fel de tocăniță cu carne de iepure, vită sau capră; kleftiko – carne de miel cu legume la cuptor; musaca de vinete cu carne tocată; vestitul gyros; plus multe tipuri de fructe de mare sau pește la grătar. În general, o sticlă de apă plată este adusă din partea casei, precum și desertul sau fructele de la final.

Câteva plaje merită men­ționate în mod deosebit. Una dintre ele este ­Koukounaries, situată pe o peninsulă în sud-vestul Skiatosului, mai lungă decât toate celelalte. Este cunoscută pentru pinii umbroși care o separă de lagună și este locul ideal unde beneficiezi de mare și de umbră naturală.

O altă plajă căutată este Mandraki, aproape sălbatică, cu apă agitată și valuri mari, mărginită doar de stânci și de mare, la care ajungi după o plimbare de aproximativ 20 de minute printr-o pădure de pini frumos mirositori.

Trebuie să menționez și Banana Beach, cu apa albastră și limpede, destinația ideală pentru nudiști care au o secțiune rezervată lor, Little Banana, ferită de ochii celorlalți turiști.

Partea de nord a Skiatosului nu este accesibilă decât cu barca, așa că modul ideal de a o vizita este într-o croazieră. În vechiul port din oraș se găsesc o mulțime de variante, dintre care am ales una de o zi care ajungea atât pe cealaltă latură a insulei, cât și în Skopelos. Numele acesteia era, sugestiv, „Mamma mia!”. Pentru început ne-am oprit la Lalaria, un loc de vis, cu pietricele gri pe post de plajă și apă turcoaz, precum și arcul natural din stâncă, emblematic pentru această destinație.

Apoi la capela unde s-a filmat scena finală din film. Pentru ultimele ore ne-am oprit în orașul Skopelos.

Casele albe cu ușile și ferestrele vopsite în albastru și acoperișurile din țiglă cărămizie sau piatră gri creează o imagine unică și de neuitat a acestei insule.

 

 Text: Emilia Petre/ Foto: photobyandrei.wordpress.com, Emilia Petre

 

Lasă un răspuns

(*) Obligatoriu. Adresa de e-mail rămâne privată


2 + noua =