Cristian Ozon: „Cu banii pe care i-am investit în Jawa de Miliție îmi cumpăram două motociclete”

,

Pe Cristian Ozon l-am cunoscut la „Fabricat în România”, un eveniment organizat de Retromobil Club România. Venise cu un ARO „de miliție”, leit cu cele de pe vremuri, dar am aflat că este și proprietarul unei motociclete… tot „de miliție”. Cristi este cu adevărat un om pasionat: povestește cu însuflețire, îți dezvăluie taine și zâmbește încântat la fiecare vorbă. Am aflat astfel că a fost dublura actorului Rutger Hauer și că acasă are două dojo-uri: unul pentru arte marțiale și unul… pentru chitare.

Auto Test: Cum a început toată aventura?

Cristian Ozon: Aventura a început în 2009, când mi-am cumpărat primul ARO M461 și prima Dacie. Pe urmă am încercat cu o Dacia break pe care am luat-o pe numele soției. Era fabricată în anul 1974 și a fost „cea mai veche Dacia break” din asociația ­„Retromobil Club România”. Am încercat să o transform în ambulanță…

Auto Test: De ce în ambulanță?

Cristian Ozon: În anul 2015 am intrat într-un stâlp cu motocicleta. Mergeam tare de tot! Am avut mâna stângă ruptă, piciorul stâng rupt și de atunci mai am doar un rinichi. După acest incident m-am gândit să aduc un fel de „tribut” celor care m-au ajutat atunci, dar proiectul „Dacia de Salvare” a fost singurul pe care nu l-am dus la bun sfârșit…

Auto Test: De ce?

Cristian Ozon: Nu m-a susținut soția (râde). Îmi zicea mereu: „Ce, vrei să mergem cu targa?”. Dar m-am concentrat pe alte idei. Eu și Viorel Burcea (n.r. președintele ARO M461 România – Retromobil) am avut primele Dacia de Miliție atestate, iar după aceea ne-a urmat și colegul Viorel Balmez. Noi aveam Dacia 1300, el 1310. Într‑o zi ne-am gândit să punem lângă mașinile noastre ceva reprezentativ din perioada respectivă. Așa am luat o Mobră pe care am aranjat-o. Dacia și Mobra le-am vândut unui coleg de la „Retromobil Oradea”. Mi-a părut rău că le-am dat, dar m-am bucurat că au rămas la cineva din asociație.

Aro 243. Acest automobil a fost expus şi la „Fabricat în România”.

Auto Test: Cum ați intrat în această asociație?

Cristian Ozon: Eu sunt pasionat de mașini de teren. În anul 2005, mergând pe stradă cu un Nissan Patrol preparat de off-road, am văzut un ARO M 461, un IMS cum îi spunem noi. Eu sunt vecin cu Viorel Burcea și el era cu acel IMS. „Domnu’ lăsați-mă să merg cu mașina”, l-am rugat. Nu a stat pe gânduri și mi-a dat cheile, deși mă vedea prima oară, dar mi-a spus să am mare grijă, că „mașina nu are frâne ca asta pe care o aveți dumneavoastră”. Nu prea am crezut, dar când am avut nevoie să opresc brusc mi-am dat seama că nu mă păcălise: mașina nu frâna grozav. M-am cam speriat! Când m-am văzut cu Viorel Burcea mi-a zis: „V-am spus că nu are frâne!”. Atunci m-am „îmbolnăvit” și în anul 2009 mi-am luat primul M461. După ce am vândut Dacia și Mobra am rămas doar cu acel IMS și atunci mi-a venit ideea să-mi iau și un ARO 243 și să-l fac de Miliție, să fie ceva unicat. Așa a ieșit ce ați văzut la „Fabricat în România”. Acum îmi pare rău…

Auto Test: Că ați vândut Mobra? S-ar fi potrivit bine în peisaj.

Cristian Ozon: Da! La un moment dat un prieten mi-a trimis o poză cu un milițian aflat lângă o motocicletă Jawa, de Miliție. După îndelungi căutări am cumpărat o Jawa 350/638 de la o fostă soție a unui milițian. Motocicletele veneau (n.r. din Cehoslovacia) vopsite în culoarea roșie, dar cei de la Miliție le făceau albastre. Cea pe care am cumpărat-o era roșie, fusese vopsită de milițian pentru soția lui. Am luat motocicleta și am restaurat-o „ca la carte”. Acum am o Jawa și un ARO, ambele de Miliție.

Auto Test: A fost dificil să restaurați motocicleta?

Cristian Ozon: (Râde) Am un prieten care îmi spune că îmi cumpăram două Honda cu banii pe care i-am băgat în Jawa. Am schimbat tot la ea, iar toată povestea a costat 3.000 de euro. În Cehia încă se mai fabrică piese de Jawa și le-am adus de acolo.

Auto Test: Și echipamentul?

Cristian Ozon: Am fost instructor la Departamentul de Intervenție și Acțiuni Speciale (D.I.A.S.), iar foștii colegi m-au ajutat, așa că acum am absolut orice în materie de echipament. Am luat o cască „vintage”, care are toate măsurile de protecție, omologată, și am transformat-o în cască de milițian. Mi-a spus cineva că nu este originală: „Normal că nu este originală, dar cine ar vrea să-și pună pe cap o cască fără niciun fel de protecție?”.

Auto Test: Mergeți des cu motocicleta?

Cristian Ozon: Am mers toată vara cu ea. Iar anul acesta o să mă îmbrac în milițian, la toate evenimentele. ­Unii ­mi-au spus că trebuia să iau BMW, dar mulți nu știu că acel model de motocicletă, în vremurile respective, erau doar pentru protocol și Direcția 5. Iar cei care îl escortau pe Ceaușescu erau securiști îmbrăcați în uniformă de Miliție.

Auto Test: Haideți să ajungem puțin și la un alt hobby…

Cristian Ozon: Nu mai este hobby de mult timp… Este ceea ce fac în viața de zi cu zi. Sunt maestru în arte marțiale. Haide să îți arăt sala mea de antrenamente, unde țin și cursurile… Pe vremea lui Ceaușescu nu aveai voie să faci arte marțiale, dar un văr de-al meu se pregătise cu cineva de la ambasada Chinei. Eu știam că el se ocupă de break-dance și l-am rugat să mă învețe acest stil de dans. În perioada respectivă eu făceam Judo, m-a văzut că am kimono-ul la mine și a început să mă învețe și pe mine: m-am pregătit cu el trei ani la karate și wing chun – stilul de la începuturile lui Bruce Lee. După Revoluție ne-am dus la un club de Shotokan Karate. Acum predau Ninjutsu, „Arta luptătorilor Ninja” și sabie japoneză, laido și Kenjutsu.

Auto Test: Am văzut că mergeți și în Japonia…

Cristian Ozon: O dată pe an mă duc acolo să mă pregătesc. Înainte era ceva extraordinar, acum nu mai este așa: în sală, la grupa de adulți, nu mai găsești decât cursanți de peste 30 de ani, adolescenții nu mai sunt atrași de arte marțiale. Acolo se muncește foarte mult la antrenamente, dacă zice maestrul să se facă ceva nimeni nu discută.

Cristian Ozon şi Rutger Hauer

Între timp am ajuns la intrarea în „dojo”, sala unde Cristian Ozon își ţine cursurile de arte marțiale. Peste tot sunt poze. Văd una în care apare alături de actorul olandez Rutger Hauer…

Cristian Ozon: Am fost dublura lui în „Never ­Enough”, o peliculă filmată în România, în anul 2003. Personajul principal, interpretat de Rutger, visează că este luptător de sabie. El voia să facă toate mișcările, dar la un moment dat i-a cerut producătorului un expert în sabie japoneză. Eu îl admiram foarte mult și când am ajuns la platou și am văzut cu cine trebuia să lucrez i-am spus producătoarei: „Dacă știam despre cine este vorba, veneam gratis”. S-a albit la față.

Auto Test: Văd că aveți poze cu el, făcute, chiar aici, în această casă.

Cristian Ozon: Ne-am împrietenit foarte repede. Rutger avea dureri de spate, dar nu voia să le spună celor care se ocupau de filmări, iar la un moment dat m-a rugat să-i cumpăr un brâu de la farmacie. I l-am dus la hotel. Așa s-a legat o prietenie care a durat din anul 2003 până anul trecut când a murit. Țineam legătura telefonic și ne vedeam ori de câte ori venea în România. Trebuia să fie nașul fetei mele mai mari, Tara! Vorbisem cu el, dar mi-a spus că nu este sigur deoarece semnase pentru „Batman Begins”. Botezul a fost chiar în perioada filmărilor.

Auto Test: Ca actor îl știu, am văzut câteva filme, dar ca om…

Cristian Ozon: Un tip extraordinar, vesel, pasionat de sport și de arte marțiale. Iubea foarte mult actoria! Mi-a spus o dată: „Eu mor, dacă nu mai joc în filme”. Era unul dintre puținii actori de la Hollywood care nu avea gardă de corp. „Am avut o dată o problemă și până să vină bodyguardul, l-am pocnit eu pe agresor”, mi-a povestit. Așa a decis să nu-și mai ia bodyguard. Într-o zi ne-am plimbat cu caii, patru sau cinci ore, în jurul Bucureștiului. Era un mare iubitor de cai. Pe ultimul drum a fost dus de doi cai frizieni, negri, frumoși.

Cristian Ozon şi Steven Seagal

Între timp ajungem lângă o altă fotografie în care Cristian Ozon zâmbește alături de un alt star: actorul american Steven Seagal.

Cristian Ozon: Acum 13 ani m-a sunat Romică Țociu și mi-a spus că mă roagă să-i fac o demonstrație lui Steven Seagal. Era ziua actorului și s-au gândit să-i facă o surpriză. Era un eveniment privat cu doar 30 de invitați, iar acolo se afla și Irinel Columbeanu, care atunci era subiectul unui reality-show, așa că demonstrația a fost filmată. La final am stat și la petrecere și i-am făcut cadou o caligrafie japoneză făcută de mine. Omul a fost impresionat, se vede și pe filmare: s-a ridicat în picioare și m-a salutat în modul tradițional japonez. Seagal este un bun cunoscător al artelor marțiale. A avut dojo în Japonia, acolo are și familie: fosta soție și copiii. Am mâncat acolo și am făcut poze.

Ne oprim puțin la etaj. Acolo se află un alt „dojo”…

Cristian Ozon: Eu numesc acest loc „Dojo-ul” de chitară. Aici cânt, dar dau și lecții. Am cântat și la un eveniment Retromobil Fest și a ieșit ceva foarte frumos.

Auto Test: Văd că aici aveți o mulțime de instrumente.

Cristian Ozon: Pasiunea pentru muzică am moște­nit-o din familie. Bunicul cânta la vioară, bunica la chitară, iar tatăl meu, Alexandru Ozon, a fost artist instrumentist la „Ansamblul Rapsodia Română”. Tata este și lutier de viole, viori, violoncele și contrabasuri. Acel instrument este făcut de tata, dar ideea a fost mea. Se numește „arpeggione”, un instrument rar, există doar câteva în lume: un fel de violoncel mai micuț, cu gât și corzi de chitară. Se cântă cu arcuș, iar cu mâna stângă se fac aceleași mișcări ca la o chitară. În România sunt doar trei bucăți: două sunt la mine și una la tata.

Auto Test: Nu mă pricep, dar din câte îmi dau seama unele sunt foarte vechi…

Cristian Ozon: Am și o colecție de chitare foarte vechi. Am una din anul 1930, cea neagră, alta din 1947. Sunt făcute la fosta fabrică de instrumente Doina. Restul instrumentelor sunt de la Reghin. Acest corp de violoncel are cel puțin 200 de ani și este refăcut de tatăl meu. Le curăț des și le acordez. Aici este puțin mai rece. Într-o zi am dat drumul la căldură și unele instrumente au început să crape.

Foto: arhiva personală Cristian Ozon, Bogdan Stoica

Amintiri din „Epoca de Aur”

Draga mea mașină: ARO 240 – Când maşina face parte din familie

Retromobil Fest 2018: Un weekend întreg dedicat automobilelor clasice

 

Lasă un răspuns

(*) Obligatoriu. Adresa de e-mail rămâne privată


noua + = 15