Copiii pasionați care învață tainele „fiarelor”

,

În timp ce mulți copii pilotează mașini în lumea virtuală, câțiva adolescenți desfac prezoane, schimbă plăcuțe de frână sau filtre de ulei în service-ul unei reprezentanțe auto de la marginea Capitalei. În ultima perioadă, asta fac câteva ore pe zi, chiar dacă unii dintre ei nu au mai mult de 15 ani, dar visează să devină tehnicieni auto. Domnișoarele din fotografii nu refuză nicio activitate pe care o primesc de la cei care le supervizează și le instruiesc, chiar dacă se murdăresc de ulei.

Întreaga poveste a pornit după ce în mediul online au apărut câteva imagini cu o adolescentă care manevra un pistol pneumatic într-un service auto. La o primă vedere, fotografiile ieșeau din tiparul pe care mulți îl știm: mecanicul trebuie să fie bărbat și, dacă se poate, unul cu o mână de fier. Am mers pe firul poveștii și am aflat că adolescenta este Amalia Pecsi, o elevă de 15 ani a Liceului Tehnologic „Nikola Tesla” din București. Am pus mâna pe telefon și am sunat-o pe Gabriela Pătrașcu, cea care se ocupă de partea de resurse umane a respectivei reprezentanțe auto.
„Fetele nu au ajuns întâmplător aici, nu le-au obligat părinții lor și chiar le place ceea ce fac. Am fost și eu surprinsă, pentru că este primul an în care am avut fete. Imaginea lor era că un service presupune să ai o groapă în pământ, dar aici au găsit reguli, legitimație, mănuși, uniformă, un program exact și verificarea prezenței”, ne-a povestit HR-ul.
În dimineața în care am mers să aflu povestea adolescenților, ­temperatura pe care o arătau termometrele la marginea Bucureștiului nu era mai mare de -3°C. În timp ce îmi pregăteam aparatul foto, încercam să îmi fac o strategie prin care să nu stau mai mult de 45 de minute în service-ul cu pricina și să îmi dau seama ce momente aș vrea să surprind cu obiectivul care începea să se dezghețe, dar toate gândurile începeau cu „nu”: nu aș vrea să văd ceva regizat, nu aș vrea să văd niște adolescenți aliniați ca în vremea pionierilor și nu aș vrea să aud texte pompoase pregătite dinainte.

Prima oprire am făcut-o în hala în care micii ucenici, supravegheați de angajații cu experiență, și-au început ziua de practică, zi în care au petrecut în jur de patru ore printre mecanici, fiare și uleiuri. Nu a trecut mult și am remarcat-o pe Amalia, adolescenta care vrea să învețe secretele unei meserii pe care încă o domină bărbații.
„Am descoperit că este o oportunitate, pentru că sunt sunt pasionată de mașini, dar asta necesită multă muncă și trebuie să ne dăm silința. Meseria asta se fură, dar nu o poți face doar pentru bani, pentru că nu vei ajunge la performanță”, crede adolescenta. Pasiunea este motivul pe care l-au invocat toți tinerii cu care am vorbit, dar fiecare traduce pasiunea în felul lui. Pentru Mario Constantin, elev la Liceul Tehnologic „Dacia”, totul a început cu o boacănă despre care părinții lui nu au aflat încă.
„Am o pasiune pentru mașini de mic copil. La 8 ani i-am demontat tatei roțile de la mașină. Nici acum nu știe, dar simțeam nevoia de a repara ceva”, se amuză Mario.
Specialiștii atrag atenția că liceele ar trebui să țină pasul cu evoluția tehnologiei și să formeze tehnicieni, adică un „hibrid” capabil să perceapă mecanica și electronica asemenea unor sisteme interdependente, care nu funcționează separat. Altfel spus, inteligența artificială concepe și asamblează mașini, dar tot omul trebuie să intervină pentru a le repara, iar cunoașterea părții electronice a unui autovehicul va ajunge să constituie până la 80% din munca unui tehnician.
„Vreau să învăț mașinile de la cap la coadă, și partea de electronică și motorul. Pot fi scurgeri de ulei, de lichide, dar îmi place să mă murdăresc pe mâini. Cred că este o meserie bănoasă, dar după ce investești mult”, așa gândește Daniel Roșu, un adolescent de 16 ani, iar specialiștii îi dau dreptate. Salariul unui mecanic debutant, poate fi peste 3.000 de lei.
În România sunt autorizate aproximativ 11.000 de service-uri, dar adolescenții pe care i-am întâlnit cred că pe piață este nevoie și de alte investiții. Printre cei care visează să dețină o astfel de afacere este și Cristina Enciu, chiar dacă încă nu a împlinit vârsta majoratului.
„Vreau să învăț cât mai multe despre mașini. Când voi avea bani, vreau să am un service. Nu vreau ceva micuț, ci ceva mare, în care să investesc. Mie nu mi se pare o muncă grea”, spune Cristina, dar pentru Gabriel Bina, începutul unei afaceri ar fi într-un atelier pe care să-l amenajeze acasă: „aș pune mașina pe butuci afară, iar mecanica este o pasiune de când eram mic, de la tata”.
Orele de muncă dau rezultate vizibile, iar dovada este Dănuț Barbu, un tânăr de 19 ani care a început practica în service când era elev. De aproape doi ani este angajat full-time.
„Mi-au dat legitimația în prima zi în care am venit aici. M-a luat «Bujie» (n.r. un mecanic) și m-a pus să strâng cheile, să fac curat. Nu știam cum arată niște plăcuțe de frână. Acum am diploma de mecanic vulcanizator și înțeleg că viața oamenilor depinde de ceea ce fac eu”, ne povestește tânărul.
Asemenea lui, toți cei pe care i-am întâlnit sunt conștienți că se câștigă bani doar dacă prestezi o muncă de calitate.
„Unchiul meu are un service și am văzut că poți să faci bani. Meseriașii sunt foarte căutați și este o muncă foarte bănoasă. Bunicul meu a fost tinichigiu și mecanic, dar banii se fac doar dacă ești bun”, spune George Nedelea.
Pe Cristian Sprânceană l-am întrebat ce crede că ar însemna montarea unor discuri de frână SH pe un autoturism, iar răspunsul lui a fost ferm: „înseamnă o lucrare de proastă calitate și riscul ca materialul din care sunt făcute să se spargă sau să cedeze”.
Deloc întâmplător, ultima despre care scriem este Iulia Marin, o adolescentă de 15 ani care ne-a dat, probabil, cea mai interesantă replică: „Mecanica este o meserie care se poate face și cu gleznele goale. Primele cuvinte ale băieților care mă văd aici sunt «woow, nu credeam!». Nu este o muncă ușoară, dar sunt foarte sigură pe mine!”.
Vă mai aduceți aminte cele 45 de minute despre care scriam la începutul articolului? Ei bine, s-au transformat în două ore și aș mai fi stat printre practicanți, dar a venit timpul să tragem concluziile. Ceea ce părea inițial o joacă de copii, s-a dovedit a fi o mică școală ad-hoc, iar cei care activează în acest domeniu spun că nu se aplică teoria că la ușă sunt o sută de oameni care vor să se angajeze, iar cei care vin nu sunt de fiecare dată pregătiți conform exigențelor dintr-o reprezentanță auto.
„Am ajuns la concluzia că, dacă nu formăm, nu avem de unde să alegem. Am luat legătura cu directorii liceelor și cu părinții, le-am explicat că pot să vină oricând să vadă ce înseamnă munca într-o reprezentanță, care este cu totul diferită. Este o școlarizare impusă de producător pentru fiecare persoană, în funcție de modelul mașinii”, povestește HR-ul.
Așa cum își doresc și tinerii, meseria ajunge să fie bănoasă pentru cei care vor să meargă dincolo de o simplă diagnoză sau înlocuirea unor componente simple, iar primul pas ar fi, spun cei care administrează service-uri, ca tehnicienii să încerce să înțeleagă cum au gândit inginerii atunci când au proiectat un autovehicul.
„Dacă nu știi să te adaptezi la piață, la generația actuală, pierzi din start și cred că noi trebuie să ne pliem pe piață, nu să luăm copiii și să le cerem să se adapteze ei”, este concluzia Gabrielei Pătrașcu.
După ce i-am cunoscut pe micii mecanici, noi ne dorim ca ei să fie unii dintre viitorii specialiști care ne vor întâmpina cu soluții bine gândite în service-urile auto și le urăm succes!

Foto: Alexandru COSTEA

 

Lasă un răspuns

(*) Obligatoriu. Adresa de e-mail rămâne privată


− trei = 3