Condusul autonom: Era automobilelor fără șofer

,

A făcut-o Will Smith în „I Robot!” la volanul unui Audi fantezist. L-am văzut de curând şi pe Ryan Gosling făcând acelaşi lucru, dar la altă altitudine şi într-un altfel de vehicul în pelicula „Blade Runner”. Condusul autonom bate la uşă?…

Semne că suntem undeva aproape de linia de… start există. Maşini care se parchează din telecomandă sau care reuşesc să menţină un traseu prestabilit fără interevenția şoferului sunt dovezi irefu­tabile ale evoluţiei la care asistăm. Dar ea este posibilă datorită unor eforturi care scapă unei analize superficiale şi care, deocamdată, nu par să aibă un anume termen limită. În schimb, are conturat mult mai clar punctul de pornire: programul Prometheus demarat în 1986. Mercedes-Benz a făcut parte din acest proiect şi s-a ajuns până acolo încât, în octombrie 1994, un vehicul echipat cu tehnologii sofisticate – microelectronică, senzori, camere de luat vederi, sisteme de telecomunicaţie şi de procesare a datelor – a reuşit să parcurgă mai bine de 1.000 de kilometri de autostradă cu viteze de peste 130 km/h, făcând manevre de schimbare a benzii de rulare stânga-dreapta şi chiar depăşiri, acestea din urmă cu aprobarea şoferului redus la statut de pasager. Astăzi, ne aflăm într-o etapă net superioară din moment ce în California s-a dat „liber” la teste cu maşini autonome pe drumurile publice.

Numai anul trecut, Waymo, divizie a gigantului Google, a totalizat un parcurs de peste 500.000 km cu astfel de automobile. Dar au fost făcuţi cu un şofer-asistent la bord. De anul acesta, însă, testele sunt permise fără a mai fi nevoie de prezenţa umană fizică. Este un pas firesc. Dar şi îngrijorător în acelaşi timp pentru că, dacă ne raportăm la statisticile obţinute pe durata anului trecut de la cei care au derulat teste pe şoselele însorite ale Californiei, este dificil de stabilit dacă este sigur sau nu. Şoferii-asistenți de la Waymo au intervenit o dată la circa 8.000 km parcurşi, cei de la GM o dată la 1.900 km, iar cei de la Nissan o dată la 300 km. Dar au fost și producători la care incidența imixtiunilor a fost mai ridicată – o dată la 5-10 km. Desigur că evoluţiile din zona IT-ului cu tot ce coagulează acest domeniu vor permite creşterea acurateţei sistemelor autonome astfel încât intervenţia umană să tindă asimptotic către zero. Dar ea încă mai contează în asigurarea unei siguranţe active eficiente şi analizele desfăşurate sub supravegherea UNECE (United Nations Economic Commision for Europe) de­­monstrează cât de departe suntem de situația ideală. Drept valoare optimă pentru preluarea comenzilor în caz de urgenţă în timpul condusului autonom a fost stabilită durata de patru secunde. Testele din simulator au evidenţiat însă abateri masive de la acest prag în funcţie de diverse cauze, începând cu neatenţia şi sfârşind cu oboseala. Lucrul este îngrijorător dacă ne gândim că senzorii actuali au o rază de acţiune de 300 metri. La 130 km/h, maşina parcurge peste 36 m/s. Deci în patru secunde acoperă o distanţă de aproape 145 metri.

Prin urmare, în cele 12-15 secunde cât ar dura preluarea comenzilor, în 90% din cazuri maşina ar parcurge circa 435 metri. Cu 135 metri peste câmpul vizual al senzorilor. Așadar, condusul autonom asistat de către un şofer în carne şi oase, având la dispoziţie tehnologia actuală, este surclasat pe de o parte de rapiditatea cu care pot apărea evenimente neaşteptate (sau confuze pentru „electronică”) în trafic şi pe de altă parte de lentoarea cu care preluăm comenzile. Până să dispunem de maşini total autonome, faza intermediară este asigurată de cele care oferă un condus autonom asistat, fie că este vorba despre cineva prezent fizic în scaunul șoferului, fie că este vorba despre un supraveghetor aflat la distanţă. Recentul incident în care și-a pierdut viața și prima persoană într-un accident cu un vehicul autonom sau accidentul cu autobuzul autonom din Las Vegas care s-a ciocnit de un camion imediat ce a fost pus în serviciu, nu simplifică deloc lucrurile. Tehnologia mai are cale lungă  până să devină infailibilă. „Peste 15 ani” ar fi un termen rezonabil conform lui Elon Musk, fondatorul mărcii Tesla. Spunea asta în 2016.

George DRUGESCU

 

Lasă un răspuns

(*) Obligatoriu. Adresa de e-mail rămâne privată


cinci × 6 =