Carmen Lupuleț: Motocicleta, „prințul consort” și accidentul din lanul de grâu

,

La 40 de ani s-a gândit să facă o schimbare bruscă în viața ei. S-a tuns periuță, și-a schimbat jobul, a fost în excursie în Africa și a început să descopere România pe două roți. Carmen Lupuleț este membră a Asociației Femeilor Motocicliste din România și are o mulțime de povești din călătoriile sale. Ne-a dezvăluit cum arată o vacanță cu cortul, cu mâncare „din traistă”, cum a ajuns la cățărări și le-a dat și câteva sfaturi doamnelor și domnișoarelor care se gândesc să meargă pe motocicletă.

Auto Test: Cine ți-a transmis pasiunea pentru motociclete?
Carmen Lupuleț: (Râde) Nici nu știu. Nu îmi găsesc în timp vreun moment sau vreo persoană care să-mi fi transmis ceva despre motociclete. La 40 de ani, când m-am decis să-mi schimb radical viața, am ales și mersul pe motocicletă, la fel cum am ales să renunț la job, să mă tund periuță, să plec în Africa și alte mofturi. M-a înscris la școală un prieten. M-am mirat foarte tare când instructorul mi-a arătat că accelerația este la mână și nu la picior (râde). În prima ședință nu am apucat să mă urc pe motocicletă. Doar mi-a explicat butoane, manete și pedale. Erau atât de multe și atât de diferite față de mașină, că le încurcam întruna.
Pijamaua, ținuta obligatorie de la locul de muncă
Auto Test: Cât de des mergi cu motocicleta?
Carmen Lupuleț: Cât de des pot. Cât timp este suficient de cald ca să merg pe ea, plec oriunde, numai să nu stau acasă. Întotdeauna mi-a plăcut să plec la drum, indiferent unde și cum. Nu-mi place când mă întorc. (Râde) Iar dacă plec cu motoreta și cu cortul pe ea… nu mai contează unde.
Auto Test: O folosești și când mergi la serviciu? În ce domeniu lucrezi?
Carmen Lupuleț: Am avut mai mult motociclete pentru drumuri fără asfalt care nu sunt comode în oraș, așa că prefer bicicleta sau autobuzul. Am avut un proiect cu WIMA și cu un Vespa, iar scuterele mi se par ideale pentru oraș. La serviciu „fac marketing” (râde). Am fost aproape două decenii în mediul corporatist, dar acum lucrez de acasă, când vreau și când apuc. De obicei ajung la birou în 10 secunde, în pijama.
Auto Test: Cei din familie au încercat să te convingă de faptul că motocicleta nu este o idee bună?
Carmen Lupuleț: Am avut câteva voci în jurul meu care îmi spuneau: „Ești femeie, ai o vârstă, este periculos… nu ești serioasă”. Cel mai intrigat a fost fratele meu care, mergând ca băieții pe „vitezane”, făcând nebunii la vârste mici, nu-și imagina că se poate merge pe motocicletă în deplină siguranță și cu toate oasele la locul lor.
Auto Test: Ai fost plecată și peste hotare?
Carmen Lupuleț: În Ucraina, Bulgaria și Grecia. Pentru că nu-mi place să fac parte din găști moto și pentru că am motoare care pe autostradă sunt „vai de capul lor” (motoare mici, fară parbriz, roți de off-road) nu prea pot să plec departe. Atunci când ajung la destinație deja ar trebui să mă întorc… Merg de obicei pe drumuri naționale, județene și sătești, pe rute forestiere și pajiști… Nu am mers niciodată singură, deși îmi doresc, iar toată lumea îmi spune că este fain.
Auto Test: Cum te pregătești pentru un drum mai lung?
Carmen Lupuleț: Eu merg mult cu cortul, am bagajele făcute astfel încât să încapă totul pe motocicletă. Chiar și un scaun pliant și crocs-ii, cele două chestii nelipsite. Îmi place să ajung în zone cât mai pustii și cât mai ieșite din circuit, îmi place seara la foc, în fața cortului. Când se întâmplă asta și sunt pe plajă, cu marea alături, deja am atins idealul. De obicei, mâncarea este „din traistă”, adunată de pe drum, nu lipsește o țuică sau o vodcă, mai ales în serile răcoroase. Mi s-a întâmplat de câteva ori să mă prindă frigul și ploaia rece și am sfârșit ziua la pensiune sau hotel. Când este așa, orice echipament ai, tot te uzi și, la un moment dat, tremuri incontrolabil, atât de tare că trebuie să faci pauză. Când oprești ești atât de ud și înghețat că nu poți să te dai jos de pe motocicletă. Mâinile au forma ghidonului, picioarele nu pot descăleca, iar capul înfășurat în cagulă și cască este ca o sărmăluță de la congelator. Dar după o noapte „la condiții” uiți și pleci iar la cort.
Auto Test: Pe unde mergi prin țară cu motocicleta?
Carmen Lupuleț: Am fost cam peste tot prin țară, eu având „dor de ducă” mă bucur doar că am plecat din București. Îmi plac foarte mult Transilvania și Dobrogea și cred că aș putea să scriu un ghid turistic despre România, mare… cât Omagiul ceaușist.
Prințul consort, partenerul de călătorii
Auto Test: Ai avut incidente pe șosea?
Carmen Lupuleț: Acum trei ani, când am plecat pentru vreo 10 zile într-un turneu prin țară, fără țintă precisă, orientându‑ne mai mult după unde nu plouă. Am mers prima zi până undeva în defileul Jiului, am intrat pe un drum forestier și am pus cortul pe o mică râpă lângă un râu. Foc, frumos, licurici, energie maximă că eram la începutul călătoriei. A doua zi am pornit la vale între Hațeg și Hunedoara, pe șoseaua nou făcută: două benzi, curbe largi… o plăcere. În prima linie dreaptă, tocmai ce depășisem o camionetă, mi-a bubuit motorul. Am stat în boscheți, cu o bere și câteva eugenii, câteva ore până a venit platforma să o ducă la service. Verdictul? Să o arunc la gunoi sau să plătesc pentru ea cât nu face. Dar nu m-am întors la București, că doar abia plecasem. M-am dus în Apuseni la fratele meu și am stat o săptămână pe acolo. Și cu motoreta spartă după mine. Accidente serioase nu am avut, dar s-a întâmplat să aterizez într-un râu sau într-un șanț, dar la viteze destul de mici. Acesta este unul dintre avantajele mersului off-road. Nu mergi atât de repede ca să te zdrobești.
Auto Test: Cu cine călătorești?
Carmen Lupuleț: Am mers cu diverși prieteni, mai nou cu diverse prietene, cel mai mult merg cu „prințul consort”. Și el are cam tot același fel de motoretă, mă rog, un KTM, ca să nu se supere când o să citească materialul (râde). Ne potrivim foarte bine!
Pe Facebook am văzut și o fotografie cu tine în ataș…
Carmen Lupuleț: Am vrut să vedem cum este cu o motocicletă mai bătrână decât bunica. Am „închiriat-o” de la o cunoștință, am pus cortul și copilul prietenului meu pe ea și am plecat către litoral. Este tot genul de motocicletă care nu are ce căuta pe autostradă, așa că am plecat pe drumul vechi spre Constanta. La Valul lui Traian am oprit să luăm ceva de mâncare și nici că a mai pornit. S-a strâns ciopor de lume, cu sfaturi, idei și sugestii. În final am legat-o cu o sfoară de unicul taxi din localitate și am mers la unica pensiune de acolo, ca să-l așteptăm pe proprietarul atașului cu o piesă de schimb. Oricum piesa s-a dovedit inutilă, pentru că diagnosticul fusese greșit, așa că am legat Uralul de mașină și am plecat spre București. A doua zi ne-am întors la mare pe patru roți.
„Ce naiba caut aici?”
Auto Test: Am văzut și niște poze de la cățărări? Care este sentimentul când vezi că ai trecut de peretele acela abrupt?
Carmen Lupuleț: Cățărări am făcut în Franța. Am locuit acolo o perioadă și, cum francezii sunt toți slabi și fibroși, m-am făcut și eu slabă, fibroasă n-am reușit, ca să nu merg cu ei pe stâncă și să stau doar la asigurare, la antrenament. Este demențial! Este un tip de mișcare care necesită un corp pregătit, o alimentație atentă, iar în final trăiești agonie și extaz pe verticală. După câteva luni de antrenament, din două în două zile, în sală și apoi pe stâncă, am făcut prima mea urcare pe mai multe lungimi de coardă, cred că au fost vreo patru sau cinci până în vârf. Dureri mai mari în degete, mai ales cele de la picioare, ca la cățărări, nu ai unde să experimentezi. Momentele de disperare când crezi că nu mai există nici o soluție de înaintare, frica de întoarcere, care este periculoasă, întrebarea „ce naiba caut aici” sunt spulberate când ajungi pe un vârf, de multe ori îngust, pe care abia ai loc să stai, și te uiți 360 de grade în jurul tău. Mănânci un baton energizant, bei apă și te simți condor. Beția succesului și a peisajului te face să nu mai vrei să pleci. Oricum ajungi jos în câteva minute. Coborârea în rapel este foarte rapidă, dar este o altă plăcere în sine. Aș inventa locuri în care să merg și din care doar să cobor pe coardă.
Auto Test: Care este mesajul tău pentru doamnele și domnișoarele care își doresc să meargă pe motocicletă?
Carmen Lupuleț: Dacă știi că ești prea îndrăzneață, îți place viteza și vrei să te dai în spectacol, mai bine îți iei „permis de autobuz” și uiți de motocicletă. Vorbesc aici despre cele care vor să meargă pe motor din plăcere, nu de performanța pe circuite, trasee enduro etc. Dacă ești o persoană care vrea să meargă cu pletele în vânt și cu gazele în nas (mă refer la animăluțe, nu la arome), simțind întreaga natura, nu mai ezita. Merită fiecare ieșire.
Auto Test: Dar sfatul?
Carmen Lupuleț: Eu am trecut prin experiențe și cheltuieli inutile, pentru că nu m-a învățat nimeni ce trebuie să fac și să cumpăr. Acum, mai ales în această comunitate de fete (n.r. WIMA), poți să obții sfaturi pertinente. Băieții îți spun și ei, dar nu înțeleg particularitățile noastre și dai greș de multe ori. Mă refer aici la echipament, la dotări și chiar la tipul de motocicletă. Instructorul meu, după terminarea şcolii, m-a pus să merg pe diverse tipuri de motociclete ca să văd care mi se potrivește. Apoi m-a luat în câteva călătorii cu gașca lui ca să învăț să merg. Când am luat permisul se dădea examen doar în poligon, iar asta a fost o greșeală pentru că primul contact cu strada, traficul  și viteza, le aveai cu zero experiență, asta dacă nu aveai alt permis înainte. Primul meu drum pe stradă a fost extrem de periculos și traumatizant, gândind acum.
Auto Test: Echipa­­mentul cât de important este?
Carmen Lupuleț: După atitudine și mental, este cel mai important. Te ajută să nu-ți fie prea cald sau prea frig, să nu te uzi sau să îngheți, să nu te lovești sau să te arzi. Trebuie să fie de bună calitate, dar mai ales potrivit tipului de motociclism practicat. Și eu am avut, și apoi abia am scapăt de ele, geacă și încălțări nepotrivite, cască sau pantaloni cu care nu aveam ce să caut echipată. Dacă nu sunt bine alese îți pot pune sănătatea în pericol.
Auto Test: Cât de mult te ajută prezența într‑o asociație de motocicliste în drumurile și deciziile tale?
Carmen Lupuleț: Partea faină cu organizația asta, vorbesc în numele meu, este că ai o comunitate cu care poți să ieși la plimbare și să socializezi. De asemenea, ai unde să primești informații, te simți în siguranță când mergi în călătorie, pentru că o fată WIMA este mereu aproape de tine, geografic vorbind. Ai sentimentul plăcut de apartenență la un grup de oameni diverși, dar care au ceva în comun.
Accidentul din lanul de grâu
Auto Test: Ai o poveste haioasă din călătoriile tale?
Carmen Lupuleț: Când am fost în Grecia, am intrat prin curtea unei ferme, pe o miriște proaspăt secerată, cu gând să „tăiem” câmpul și să ajungem pe malul mării. Ca să pot să străbat acel pământ prăfos trebuia să merg ceva mai repede și nu am apucat să opresc când am ajuns la un șanț, în care m-am prăvălit spectaculos. Eram în pantaloni scurți și tricou, fară protecții bineînțeles (râde) și am sfârșit cu coatele și genunchii jupuiți în tulpinile de grâu, bandajați seara, așa cum se vede și din fotografie.
Auto Test: Ce planuri de călătorii ai în continuare?
Carmen Lupuleț: Cât mai multe, cât mai dese. Eu nu am cățel, purcel, am libertate deplină de mișcare și vreau să îmi continui viața la fel, cât mai departe de casă cât mai des posibil.

Adriana Branea: „Motocicleta este un mijloc de transport, dar și un stil de viață”

Alexandra Andrei: „Ești acolo una cu natura, te mângâie soarele, te bate vântul, te udă ploaia”

Alexandra Anisie: „Călătoresc, tot timpul, cu mintea deschisă”

Interviu: Andreea Iancu – Siguranță pe două roți

 

Lasă un răspuns

(*) Obligatoriu. Adresa de e-mail rămâne privată


cinci + = 14