Adriana Branea: „Motocicleta este un mijloc de transport, dar și un stil de viață”

,

La început nu i-a fost deloc ușor. Părinții se temeau că o să pățească ceva, așa că a fost nevoită să-i plimbe pe șaua pasagerului ca să le arate că pericolul nu este atât de mare. Au trecut șase ani de la primele drumuri cu motocicleta și a parcurs mai bine de 60.000 de kilometri. Vă invit să o cunoașteți pe Adriana Branea. Face parte din „Asociația Femeilor Motocicliste din România” și a adunat din călătoriile sale multe povești frumoase, imagini de neuitat și aventuri palpitante.

Cine ți-a transmis pasiunea pentru motociclete?
Mi-am dezvoltat această pasiune în timp, pornind de la Mobra Hoinar pe care o avea tatăl meu. Avem șase ani atunci. Apoi am practicat ciclismul timp de șapte ani și am decis că vreau să simt aceeași libertate fără să mai simt oboseala din picioare (râde). Așa am trecut pe motocicletă.
Când ai mers prima oară pe motocicletă?
Spre deosebire de alți motocicliști, eu nu am avut ocazia să mă urc pe o motocicletă înainte de a mă înscrie la școala moto și nici nu știam nimic despre acest domeniu. Am zis: „Ce-o fi, o fi! Văd eu dacă mă descurc”. Cursurile le-am plătit când am împlinit 24 de ani și a fost cadoul meu pentru mine. Merg de șase ani cu motocicleta și am parcurs peste 60.000 de kilometri.
Motocicleta, mijloc de transport, dar și stil de viață
Cât de des mergi cu motocicleta?
Oricând se ivește ocazia. Nu contează vremea, ora sau starea de spirit. Chiar și când este vreme mohorâtă sau se anunță ploi slabe, eu tot cu motocicleta plec. Când ies din casă, iau cheile și casca din reflex. Mi s-a întâmplat să ajung la motocicletă și să-mi dau seama că, de fapt, eu vreau să merg doar până la magazinul din colț. Pentru mine este un mijloc de transport, dar și un stil de viață.
În ce domeniu lucrezi?
Lucrez într-o agenție de branding unde mă ocup de partea administrativă. Jobul și pasiunea mea pentru motociclete nu se amestecă, singurul contact pe care îl au cele două este casca mea așezată pe birou lângă laptop și atât. Brandingul este un domeniu creativ, așa că dacă ai mintea limpede în urma unei ture de weekend altfel te prezinți luni la birou.
Ai încercat să le explici colegilor care sunt avantajele mersului pe motocicletă?
Mulți dintre colegii mei vin cu bicicletele la birou așa că nu a fost nevoie de muncă de convingere. Mereu le povestesc despre aventurile mele cu motocicleta. Încurajez mersul pe două roți și nu ratez ocazia să expun părțile plăcute ale deplasării cu motocicleta.
Cu părinții pe motocicletă
Ce spun cei din familie despre pasiunea ta?
Părinții nu au fost încântați, când le-am spus că vreau să achiziționez o motocicletă, dar nici nu m-au împiedicat. Mi-au spus că pot să fac ce vreau, dar să mă gândesc bine. La început mă sunau, după fiecare ieșire cu motocicleta, ca să se asigure că sunt bine. Le-am spus că sunt o motociclistă responsabilă, iar ca să îi conving, i-am luat la plimbare pe șaua pasagerului. Mama a spus: „Da! Foarte frumos! Mi-a plăcut!”. Tata s-a speriat puțin de puterea motocicletei (Honda Hornet 600 cmc) și a făcut febră musculară după doar 30 minute de mers ușor prin oraș, ca pasager. Așa de tare s-a ținut de mine și de mânerul pasagerului.
Care sunt sfaturile pentru doamnele și domnișoarele care își doresc să meargă pe motocicletă? Dar pentru cele care ezită…
Le încurajez să meargă la cursurile de la o școală moto. Acolo își vor da seama dacă se descurcă și dacă le place. Nu este obligatoriu să-și cumpere o motocicletă și este foarte adevărat că nu toate femeile sunt potrivite pentru acest stil de viață. Nu este o rușine să accepți că motocicleta te sperie și este foarte important să știi să te oprești înainte să faci greșeli grave care te pot costa viața.
Cât de important este echipamentul?
Nu am avut ocazia, spre norocul meu, să testez puterile echipamentului, dar îl port. Minim cască, mănuși și geaca în oraș chiar dacă îmi este foarte cald vara. Nu fac economie când îmi cumpăr echipament. Și dacă o să am nevoie de el o singură dată, o să mă salveze de luni întregi de stat prin spitale și de recuperare. Este adevărat că depinde și de stilul de condus. La viteze foarte mari, nici nu mai contează dacă ai echipament: rezultatul este același. La viteza potrivită, echipamentul îți salvează viața și te scutește de multe probleme așa că trebuie purtat chiar și la ieșiri scurte. Eu am căzut de pe loc, când mutam motocicleta în garaj. Am stat două săptămâni cu glezna umflată și am și acum o cicatrice în palmă din cauza asta.
„WIMA România” are o nouă siglă
Cât de mult te ajută prezența într-o asociație de motocicliste în drumurile și deciziile tale?
Am început absolut singură, nu știam pe nimeni motociclist, nu aveam de la cine să învăț. Mi-a fost greu doi ani în care m-am descurcat singură, dar după ce le-am cunoscut pe fetele de la „Asociația Femeilor Motocicliste din România” a început aventura. Schimburi de impresii, de experiențe, idei noi de trasee, întâlniri frumoase, unde am râs cu lacrimi, voie bună și organizare ca la carte. Am văzut că sunt de toate vârstele și înălțimile, cu toate tipurile de motociclete și cu cele mai diverse joburi. Nu contează dacă ești proaspătă mamă sau bunică! Împreună cu ele am parcurs țara în lung și în lat. Știam că am mereu o comunitate care să mă ajute și asta contează foarte mult. Pleci la drum și știi că ajutorul este la un telefon distanță, indiferent de locul unde ești, chiar și în afara granițelor țării. La finalul lunii septembrie am organizat un eveniment și ne-am schimbat și sigla. Simțeam nevoie de ceva care să ne reprezinte. Am păstrat conturul țării din lanț chiar dacă a fost nevoie să îl modificăm în unele locuri. Am simplificat conturul fetei care apare pe motocicletă și am adăugat numele asociației.
Cum arată aceste călătorii cu motocicleta? Unde dormi, ce mănânci și cum te organizezi pentru un drum mai lung?
Prin România am plecat de cele mai multe ori împreună cu fetele din asociație la ture de un weekend, prin urmare nici bagajul nu era foarte voluminos. Un rucsac și atât. Pentru că suntem multe femei motocicliste este ușor să alegi un punct de pe hartă și să spui că mergi până acolo să vizitezi pe cineva.
Unde ți-a plăcut cel mai mult?
Cel mai mult mi-a plăcut zona de vest a țării noastre, undeva în zona satului Gărâna, în județul Caraș-Severin. Am găsit drumuri virajate, păduri dese, lacuri, cabane foarte frumoase, aflate departe de zonele aglomerate. Când călătoresc încerc să mă bucur de drum, nu mă grăbesc și merg relaxată. Îmi place să opresc în locuri de unde pot să admir peisajul.
Motocicleta, verificată atent înainte de fiecare drum
Știu că ai plecat și în străinătate…
Am vizitat Bulgaria și Grecia. Bulgarii au locuri foarte frumoase și accesibile. Multe drumuri sunt libere chiar dacă asfaltul nu este de cea mai bună calitate. Foarte aproape de Ruse sunt cetăți și canioane cu peisaje superbe, iar drumul durează patru ore. Într-o zi ai timp să vizitezi și să te întorci acasă. Mi-a plăcut foarte mult un camping numit Kapinovski, iar în zonă sunt multe lucruri de explorat. Se poate ajunge ușor la celebrul monument, care seamănă cu un OZN, Buzludzha. Este un simbol al comunismului. În Grecia am fost pentru două săptămâni și am dormit la cort. Din cauza pandemiei am evitat hotelurile sau zonele aglomerate. Am legat cortul de șaua motocicletei, am umplut bagajele de lucruri, pe care în final nu le-am folosit (râde), și am plecat fără să am un plan. Unde mă prindea seara, acolo campam, însă doar în locuri amenajate, pentru că altfel primești amendă.
Ai avut probleme în aceste călătorii? Cum te-ai descurcat când ai avut un impas tehnic?
În călătoriile lungi, când parcurg peste cinci sute de kilometri într-o zi, uit să opresc și să mă hidratez, iar seara am dureri de cap. Problemele tehnice au fost rare. Mi s-a rupt cablul de ambreiaj, dar am învățat lecția și am unul de rezervă la mine. Bateria a cedat de câteva ori și a trebuit să o pornesc împinsă. Eu am o Honda Hornet 600, fabricată în anul 2006. Nu este o pasiune ieftină, dar nu trebuie să faci economie de bani când este vorba de siguranță. Reviziile se fac la timp și expresia „Lasă că mai merge” nu este potrivită în cazul motocicletelor.
Ce planuri de călătorii ai?
Vreau să vizitez partea de nord-vest a țării noastre. Sunt câteva fete motocicliste în zona respectivă și îmi pot arăta locuri faine. În afara țării îmi doresc să ajung în Austria. Nu este foarte departe, iar peisajele sunt foarte frumoase.
Cum te descurci când se schimbă brusc temperatura?
Iarna trecută m-am ambiționat și am vrut să ajung aproape de zona de munte, doar pentru o plimbare. Nu a fost o idee bună. Am plecat din București unde erau 19 grade și vremea s-a schimbat radical aproape de Comarnic. Mi-a fost atât de frig încât nu mai puteam controla motocicleta și deja devenea periculos: nu îmi mai simțeam degetele și nu îmi dădeam seama cât de tare trag de accelerație. Nici butoanele de semnalizare nu le mai nimeream.
Spune-mi și o întâmplare amuzantă…
(Râde) Fermoarele ghiozdanului trebuie verificate bine! Plecasem spre bunici, la țară și mi-a pus în ghiozdan câteva haine, iar pe drum m-am aplecat pe rezervorul motocicletei, pentru că era o poziție confortabilă. Din cauza vântului, ghiozdanul meu s-a deschis complet și au început să-mi zboare pe șosea toate hainele. Am oprit târziu, pentru că nu mi-am dat seama ce s-a întâmplat. Eram în benzinărie și lângă mine a oprit o mașină în care era o fată. Am văzut costumul meu de baie agățat de bara mașinii. Mi-a fost așa de rușine încât nici nu m-am dus să îl iau (râde).

Alexandra Andrei: „Ești acolo una cu natura, te mângâie soarele, te bate vântul, te udă ploaia”

Alexandra Anisie: „Călătoresc, tot timpul, cu mintea deschisă”

Mihaela Hodivoianu: „Eu, motociclista. Noi, puterea”

 

Lasă un răspuns

(*) Obligatoriu. Adresa de e-mail rămâne privată


trei × = 3